Biografie :
Peter Lorre s-a nascut intr-o familie evreiasca din Rozsahegy/Rosenberg, Austro-Ungaria, astazi Ruzomberok, Slovacia. A jucat inca de foarte tanar, fiind actor in teatre din Viena, Breslau si Zurich, intr-o adevarata euforie care il facea sa ignore distantele si efortul pentru a fi cat mai des in atentia si in fata publicului. La doar 21 de ani se muta la Berlin, unde reuseste sa atraga atentia - si ajutorul - promitatorului dramaturg german Bertolt Brecht, impreuna cu care va lucra in mai multe ocazii, si care se va dovedi nu doar un sprijin, ci si un prieten. Succesul pe marele ecran a venit pentru Lorre atunci cand celebrul regizor Fritz Lang l-a ales pentru rolul ucigasului din filmul M, realizat in 1931. Figura unica a lui Lorre, maniera de interpretare, felul in care vorbea si se misca, l-au I impus in scurt timp in atentia cinefililor germani si nu numai.
 | Aceasta perioada de succes avea insa sa se termine rapid, odata cu venirea la putere a national-socialistilor, in 1933. Originea sa evreiasca l-a fortat pe Lorre sa se refugieze la Paris, apoi la Londra. In capitala britanica a jucat din nou sub bagheta unui regizor faimos, Alfred Hitchcock, in The Man Who Knew Too Much. Intalnirea celor doi avea sa dea nastere unor adevarate legende, atribuindu-i lui Lorre o putere de convingere hipnotica, datorata - se spunea - ochilor sai stranii. |
De fapt Lorre vorbea foarte putin engleza, asa ca la prima intalnire cu Hitchcock a incercat sa ascunda aceasta deficienta cu un arsenal de gesturi, mimici si rasete. In timpul filmarilor, pastrandu-si accentul care avea sa il faca celebru, Lorre si-a invatat cea mai mare parte a replicilor fonetic.
Perioada sa "de aur" a inceput dupa ce Peter Lorre si-a adunat tot curajul necesar pentru a pleca la Hollywood, unde avea in scurt timp sa se specializeze in roluri negative, cel mai adesea de straini. A jucat intr-o serie de filme reunite sub denumirea de Mr Moto, un serial care rivaliza cu pe atunci mult mai cunoscuta serie Charlie Chan. Chiar daca astazi pare ciuda, Lorre juca rolul unui detectiv japonez, si chiar extrem de convingator. Nu i-au placut prea mult, dar s-au dovedit foarte profitabile atat pentru studiouri, cat si pentru popularitatea sa.
Semneaza un contract serios cu Warner Bros, care il va distribui in general in filme de aventuri sau in pelicule politiste. Desi erau doar roluri secundare, adesea de doar cateva minute, Lorre a reusit sa le dea o dimensiune care a devenit esentiala in economia naratiunii, dar si de neuitat pentru cinefili. Marile reusite, memorabile, au fost rolul Joel Cairo in Soimul Maltez si cel al lui Ugarte, in clasicul Casablanca. Personajul lui Lorre a lansat si termenul imaginar de "scrisori de tranzit". Cu toate aceste reusite, Hollywood-ul nu a stiut sa exploateze cu adevarat talentul si carisma neobisnuita a lui Lorre. Dupa ce a mai jucat in 1941 in Arsenic si dantela veche, din pacate tot un rol secundar, si a dobandit in acelasi an cetatenia americana, Lorre a continuat sa lucreze.
Dupa terminarea razboiului Lorre a ramas in SUA, chiar daca in aceeasi perioada cariera sa la Hollywood a intrat in declin. In scurt timp, presat de insucces, Lorre a inceput sa lucreze pentru scena teatrului sau pentru emisiuni radiofonice, abandonand treptat lumea filmului. La intoarcerea in Germania avea sa joace in "Der Verlorene" (1951), semnand si scenariul si regia, pelicula in stil film noir fiind foarte apreciata de public.
Revine in SUA, unde joaca in productii de televiziune si in filme artistice, adesea exagerand tocmai caracteristicile care il facusera celebru : accentul, mimica, gestica. In 1954 are sansa de a intra in istoria cinematografiei si ca primul actor ales sa joace rolul principal negativ dintr-un film cu James Bond, interpretandu-l pe Le Chiffre intr-o adaptare pentru televiziune a Casino Royale.
La inceputul anilor 60 lucreaza impreuna cu Roger Corman, realizand cateva filme cu buget redus, foarte populare dar destul de departe de interpretarile din trecut. Din pacate, varsta si sirul de dezamagiri incepusera deja sa isi spuna cuvantul, iar Lorre era deja supraponderal si dependent de morfina, chiar daca se lupta din greu cu drogul, avand si lungi perioade de abstinenta. Avea sa moara in 1964, la varsta de doar 59 de ani, in urma unui atac cerebral.
A fost casatorit de trei ori : cu Celia Lovsky (1934 - 1945), Kaaren Verne (1945 - 1950) si cu Annemarie Brenning (1953 - 1964). Ultima sotie, care avea sa fie alaturi de el pana in ultima clipa, avea sa ii daruiasca si singurul copil al actorului, o fata, Catherine, nascuta in 1954.
Personalitatea artistica si carisma lui Lorre nu au fost ignorate niciodata, dar mai ales postum a inceput o adevarata frenezie a imitarii si readucerii in atentie a stilului sau unic. Paradoxal Lorre a fost sursa de inspiratie mai ales pentru personaje de desene animate, aparand in episoare din seria Looney Tunes, in Ren and Stimpy, Beavis and Butt-head, etc.
