Cele mai bune filme ale anilor 90

As Good As It Gets (1997) : Jack Nicholson nu a fost vreodata un actor care sa duca lipsa de roluri. Sau unul care sa nu stie sa transforme orice rol, oricat de dificil, intr-o demonstratie de virtuozitate imposibil de imitat, reusind sa transforme orice personaj in acea interpretare perfecta. Dupa Nicholson, nici un personaj de fictiune nu mai poate fi privit altfel decat l-a pus in scena actorul. "As Good As It Gets" este partial o comedie, datorita personajului Melvin Udall (Nicholson), mizantrop, dezgustator, rautacios si sarcastic, pentru care ceilalti sunt doar o povara si o risipa. Nu are prieteni, nu iubeste, nu ii place nimic, prefera sa isi continue cariera de scriitor de succes, dispretuindu-i pe toti. Este o poveste emotionanta de dragoste, pentru legatura neasteptata dintre Nicholson si personajul interpretat de Helen Hunt.

Being John Malkovich (1999) : unul dintre cele mai originale si mai ciudate filme realizate vreodata, o capodopera regizata de Spike Jonze, dupa un scenariu de Charlie Kaufman, avandu-l in rolul principal pe John Cusack, un actor care dovedeste in "Being John Malkovich" ca mai are foarte multe de spus in cinematografie, si ca poate marele sau rol inca nu a venit. Este o poveste stranie, complicata, suprarealista dupa standardele clasice, o naratiune in care adesea firul conductor trece prin hiatusuri surprinzatoare, totul devine un puzzle complicat, ca o imagine in mic a lumii si universului. Unul din acele filme care apar foarte, foarte rar.

Toy Story (1995) : cand a fost lansat, filmul de animatie a socat o lume intreaga prin tehnologia folosita, realismul care parea mai potrivit unui film stiintifico-fantastic, dar a prins imediat datorita personajelor si povestii. Productie a Pixar Animation Studios, pe care practic le-a lansat in intreaga lume, a avut incasari de peste 350 de milioane de dolari in intreaga lume si a deschis un nou capitol in istoria animatiei. Nimeni nu mai facuse asa ceva pana atunci, dar dupa aceea modelul a fost preluat si imitat, pana la saturatie. Copiii au iubit povestea in care eroii principali sunt jucariile neastamparate din camera unui baietel. Adultii au fost fascinati de imagine si efecte.

Hamlet (1996) : o noua ecranizare a celebrei piese, in regia lui Kenneth Branagh, care interpreteaza magistral si rolul principal. Multi critici au considerat aceasta versiunea cea definitiv, Hamlet asa cum l-ar fi transpus pe ecran Shakespeare insusi, iar Branagh a demonstrat ca este un urias in domeniul actoriei, reusind sa transpuna in silueta celebrului si tragicului personaj o profunzime, o intensitate si o traire incredibile. Realizat intr-un stil aproape minimalist, ce punea accent pe jocul replicii si dansul personajelor, ramane una dintre cele mai bune ecranizari shakespeariene.

Fight Club (1999) : cand Chuck Palahniuk si-a publicat romanul omonim, cu trei ani inainte, dupa ce se confruntase cu refuzuri din partea mai multor edituri, succesul a fost modest. Dar i-a adus un numar impresionant de fani, care nu erau interesati de bestseller-urile la moda sau de reclame, ci de un roman realist, dur si autentic. Ecranizarea realizata trei ani mai tarziu, in regia lui David Fincher, a fost unul dintre cele mai dure filme ale deceniului, un adevarat manifest al Generatiei X, cu Edward Norton si un surprinzator de bun Brad Pitt in rolurile principale. Chiar daca lansarea s-a dovedit un esec, iar incasarile au fost cel mult modeste, odata cu lansarea pe DVD filmul a devenit un film-cult, influent si deosebit de popular. Toate granitele, limitele si tabuurile fusesera depasite cu Fight Club. Era o lume noua.

The Nightmare Before Christmas (1993) : Tim Burton s-a impus in ultimele doua decenii ca unul dintre cei mai interesanti si originali regizori de film, reusind sa imbine un univers imaginar fantastic si adesea infricosator cu povesti de dragoste de o rara sensibilitate. "Nightame Before Christmas" este un astfel de film, o poveste cu personaje macabre, stranii, dintr-o lume intunecata si morbida, unde farmecul si magia Craciunului nu sunt cunoscute. Si numai prin fantezia si devotiunea personajului principal locuitorii acestui taram intunecat pot sa aduca aceasta sarbatoare in lumea lor. Folosind animatia pentru libertatea extraordinara pe care o ofera, folosind un stil imagistic gotic si sumbru, Burton reusea o noua lovitura de casa si critica.