abstracte, sunt chiar un set de camere de filmat, unele dintre ele putand fi considerate "vintage", dar perfect functionale. Statuia kinetica poate fi interpretata ca un omagiu adus artei fotografice sau fascinatiei pentru magia imaginii in miscare? Cerny a recunoscut la un moment dat ca a fost inspirat de un roman clasic SF, Ziua Trifidelor de John Wyndham, dar unii critici au vazut in Trifot aluzii si trimiteri la fictiuni mult mai sumbre precum 1984, iar camerele un simbol al supravegherii permanente si impersonale. Prevazute in loc de lentile cu ochi caricaturali, mari, rotunzi, parand mai potrivit unor marionete, camerele instalatiei nu sunt doar de decor. Functionale si indiscrete, ii "prind" pe trecatorii care se pot trezi ca sunt proiectati apoi pe unul din cele sase monitoare, o opera de arta atat de efemera, desi nu putini o vad mai curand ca o nelinistitoare anticipare a viitorului. Unul in care oricine va fi privit, inregistrat, supravegheat in permanenta.
Nascut in 1967 in Praga, David Cerny avea sa debuteze in constiinta publica pragheza intr-un stil original, vopsind in 1991 un vechi tanc sovietic in... roz. Ceea ce i-a adus acuzatia de huliganism, mai ales ca tancul facea parte dintr-un monument dedicat armatei sovietice, si chiar o scurta arestare. Nu a ezitat ulterior sa il spanzure pe Sigmund Freud (o statuie suspendata de cornisa unei case), sa monteze bebelusi uriasi pe un turn de televiziune, sa il parodieze la mult mai cunoscutul Damien Hirst, lucrarile sale au primit elogii dar au starnit si controverse. Mai ales dupa ce a realizat o opera stranie dedicata lui Kafka, devenita de atunci obiectiv si reper esential al orasului, dar si dupa ce l-a reprezentat pe Sfantul Wenceslas, ocrotitorul Cehiei, calarind un cal rasturnat. Si sunt doar cateva exemple din cariera unui artist care probabil ca pregateste si alte surprize, probabil prea putine pe gustul celor mai conservatori.
Foto: prague-navigator.com
