Fondurile au fost gasite, planurile terminate, testele verificate, si ceea ce am putea numi "telecabina submarina" (asa cum si aparea in reclame din epoca) avea sa fie gata in primavara lui 1966, un proiect ambitios si la prima vedere riscant. Practic, telescaful facea legatura dintre doua sate de pescari, Goudes si Callelongue, pe coasta Marsiliei, o zona care in trecut nu fusese prea atragatoare pentru turisti, cei mult pentru cei doritori de o ambianta rustica. Functiona ca un sistem surprinzator de simplu: pana la sase persoane se puteau urca intr-o capsula din metal, cu ferestre laterale si plafon din sticla securit, coborai cu vreo zece metri sub nivelul apei pe un set de cabluri, si la fel ca o telecabina pe care o intalnesti pe langa partiile de ski de la munte aceste cabluri te duceau pe sub apa pana in celalalt sat si inapoi. Cu totul cam jumatate de kilometru de excursie submarina, si nici pretul nu era prea mare: 12 franci. Destul de putin atunci, dar nici un cost neglijabil. Iar pentru cei care s-ar fi temut de posibilitatea unui accident capsulele erau insotite de scafandri (si se pare ca au existat defectiuni, din fericire fara victime) si erau iluminate noaptea. Teleferic inconjurat de pesti si apa, nu tocmai recomandat pentru cei claustrofobi.
Le Telescaphe. Atunci in 1966-1967 cei doi au devenit repede vedete, au aparut interviuri si reportaje in presa, emisiuni de televiziune, stiri la agentiile locale si internationale, iar cele zece minute, cat dura in mod normal o "cursa" cu telescaful, capatasera farmecul unei initieri inedite intr-o "atractie" la moda. Toata lumea isi dorea o cursa cu telescaful, si parea ca in scurta vreme aceasta va fi cea mai populara destinatie turistica din Franta. Numai ca, asa cum se intampla cel mai adesea, in fata entuziasmului celor doi au stat cifrele. Ideea era interesanta, futurista, fantastica, doar ca totul costa prea mult. Costurile operationale depaseau cu destul incasarile, iar incercarile de a ridica pretul biletelor a facut ca si mai putini temerari sa fie dispusi la o cursa cu telecabina submarina. Si, dupa inaugurarea cu fast din 28 martie 1966, interesul a tot scazut, numarul curiosilor la fel, si nu peste multa vreme a venit si previzibil faliment. In jur de 31 000 de pasageri au avut sansa de a se plimba cu telescaful, doar ca pretul intregului proiect depasea doua milioane de franci. Dupa doar ceva mai mult de un an venea si trista realitate, chiar daca pana prin 1969 cei din zona erau convinsi ca se va gasi o solutie, iar telescaful va fi redeschis. Nu s-a intamplat asa, iar Couttet si Creissels ramaneau in istorie ca un cuplu inventiv, curajos, poate chiar revolutionar cand venea vorba de atractii turistice inedite, dar fara prea multa sansa financiara. Se pastreaza in zona resturile circuitului, inclusiv masivele roti care trageau cablurile, in afara amintilor celor de aici cea mai buna dovada ca telescaful chiar a existat.
Foto: www.vieux-marseille.com,
