Salvador Dali este cu siguranta cel mai faimos artist suprarealist al secolului XX, cel care inca din 1931 realiza o capodopera a genului, celebra compozitie "Persistenta memoriei".
Dali, "Persistance of memory"
In anii '20 - '30 Dali s-a remarcat in Europa si America, fiind influentat de cubismul lui Picasso si de teoriile psihanalitice freudiene.
Dupa ruptura zgomotoasa de ceilalti suprarealisti din anii '40, Dali avea sa revina in ultima parte a vietii la un stil mai realist, incarcat de imagini si simboluri religioase si stiintifice.
Cunoscut in intreaga lume nu doar pentru arta sa, ci si pentru personalitatea scandaloasa si stralucitoare, nu avea sa se limiteze doar la pictura. In 1929 si 1930 nu a ezitat sa se implice si in realizarea de filme, cum ar fi celebrul "Un Chien Andalou", un scurt-metraj suprarealist facut impreuna cu Luis Bunuel si "L'Age d'Or" (doua pelicule care au facut istorie), iar in 1945 realiza scena visului pentru "Spellbound" (Alfred Hitchcock), pentru care Dali a realizat secventele unui vis, prin care protagonistii descopereau secretele filmului cu ajutorul psihanalizei.
Intr-una dintre scene Dali si-a dorit sa o acopere pe Ingrid Bergman cu furnici, dar actrita a refuzat experimentul. Alta secventa similara a fost realizata de Dali pentru comedia romantica "Father of the Bride", in 1950, dar nu s-a mai bucurat de acelasi succes.
Nu a avut ezitari sa apara intr-o secventa alaturi Dolly Parton, potrivita temperamentului sau exuberant.
Salvador Dali a avut, se pare, o copilarie perfect normala, sau mai exact copilaria perfecta pentru un viitor geniu al artei. Foarte rasfatat si avand adesea crize de personalitate, cu siguranta era inca departe de personajul excentric de mai tarziu.
A inceput sa deseneze si sa picteze de la o varsta frageda, si in scurt timp aceasta pasiune l-a acaparat cu totul. Era o perioada in care noii artisti avangardisti spulberau vechile conventii si valori, in favoarea cubismului si suprarealismului, iar unul dintre marii artisti ai vremii, Pablo Picasso, avea sa il influenteze decisiv pe Dali. Acesta avea sa aleaga suprarealismul, pe care l-a impins dincolo de limitele imaginabile pana atunci, iar lumea nu a mai fost niciodata la fel.
Nu doar in plan artistic Dali s-a dovedit o personalitatea controversata. Stilul sau de viata, opiniile, formele si maniera de exprimare l-au facut sa fie mereu in atentia publicului, in pofida alegerilor adesea neferiticite. Una dintre acestea avea sa fie fascinatia pentru Hitler, marturisita fara ezitari, poate si ca o fronda, dar care a starnit un imens scandal mai ales in America, unde se simtea amenintarea izbucnirii unui conflict care avea din 1939 sa se numeasca al doilea razboi mondial.
Dali avea sa ii spuna unuia dintre biografii sai ca vedea in Hitler un masochist obsedat de ideea provocarii unui razboi, pe care sa il piarda intr-un stil eroic. Pe scurt, pregatea un act gratuit, distructiv, pe placul grupului de avangardisti din jurul lui Dali. Iar fascinatia pentru Hitler avea sa duca nu doar la realizarea unei serii de tablouri in care Lenin era, cel putin artistic, "facut tandari", ci si la un tablou precum "Enigma lui Hitler".
 | Dali,Visage of war, 1940 |
In pofida revoltei multora, era o alegere "normala" din partea cuiva care il avea drept model pe Sade. Cearta in privinta lui Hitler avea sa il duca pe Dali spre o ruptura violenta cu ceilalti suprarealisti, dar artistul nu a ezitat niciodata, transformand o optiune scandaloasa intr-o chestiune de principiu.
Dali avea sa introduca in compozitiile sale celebrul motiv al ceasurilor care se topesc, a realizat apoi o serie de imagini si simboluri stereotipe care explorau fascinatia sa pentru spatiu si perspectiva, intr-un stil care a socat, dar i-a adus si numerosi admiratori.
 | |
Portret Gala
Pentru Dali existau trei teme artistice principale, care aveau sa constituie esenta artei sale pentru tot restul carierei : enigmele, Gala (sotia sa) si ceasurile care se topesc.
Imaginile erau realizate prin "metodele paranoiei critice", o "metoda spontana a cunoasterii irationale bazata pe obiectivarea critica si sistematica a asociatiilor si interpretarilor delirante". Era o metoda in egala masura simpla si complicata. Artistul trebuia sa se convinga ca innebuneste si sa gaseasca undeva in adancul sau resursele pentru o noua opera de arta.
Dali a ales, potrivit multora, sa innebuneasca de-a binelea, in loc sa isi provoace crize. . "Nu iau droguri, eu sunt drogul", cum avea sa spuna adesea. Sau, altfel spus "Exista o singura diferenta intre un nebun si mine : eu nu sunt nebun". Era o metoda care oferea un avantaj major : libertatea totala a artistului.
Dar aceasta "metoda" a avut si un pret: de la un artist prolific, ce lucra tot timpul, Dali a devenit o celebritate, o vedeta rasfatata de massmedia, ale carei declaratii erau publicate de ziarele din intreaga lume, dar atunci picta doar ocazional.
Cat era nebunie si cat joaca in acest comportament, este dificil de spus. Oricum, incepand din anii '50 Dali a continuat sa socheze : a participat in concursuri de televiziune, in reclame pentru Alka Seltzer si a creat o serie de palarii in forma de homari. A creat mobilier, a inceput sa sculpteze, a inventat compozitii de parfumuri si a lucrat pentru un timp intr-un coafor. Cand isi gasea timp sa picteze, compozitiile erau extraordinare, un exemplu fiind tabloul din 1954 "The Temptation of St. Anthony."
Salvador Dali, atras de irational, avea sa realizeze si unul dintre cele mai cautate si dorite pachete de Tarot, 78 de carti care combinau imagini din vis cu simbolistica desprinsa din Kabbala.
Spre deosebire de multi alti mari artisti, Salvador Dali s-a bucurat de un succes financiar impresionant, si unele voci afirma ca tocmai banii l-au facut sa se rupa de grupul suprarealistilor. Datorita rolului de manager atent si eficient jucat de Gala, cat si disponibilitatii lui Dali de a accepta orice comanda, pe bani grei, artistul a reusit sa stranga o adevarata avere, pe care nici macar stilul excentric de viata nu l-a facut sa o risipeasca.
Avea sa isi cumpere un castel in orasul sau natal, care astazi este un Muzeu Dali. In turnul acestei constructii impresionante avea sa isi petreaca artistul ultimele luni din viata, murind in 1989.
