1. Cand formatia a inceput sa lucreze la ceea ce va deveni al patrulea disc (pentru multi si cel mai bun) parea ca a intrat deja intr-o criza (nu numai financiara) din care nu parea sa iasa prea curand. Dupa trei albume care fusesera bine primite de public si critica cei patru se vedeau in continuare prinsi intr-un contract pe care il vedeau dezavantajos, nu primisera nici pe departe banii pe care considerau ca ii merita, iar daca noul disc avea sa fie un esec financiar singura solutie era despartirea. Asa ca in buna masura datorita lui Freddie Mercury au cheltuit o suma fabuloasa atunci pentru un album de studio (aproximativ 40 000 de lire), au inregistrat in mai multe studiouri din august pana in noiembrie 1975, si doar pentru Bohemian Rhapsody au avut nevoie de mai multe saptamani, ulterior reusind doar dupa presiuni si insistente sa lanseze piesa ca single. Nu intamplator Brian May avea ulterior sa il vada ca versiunea lor de “Sgt. Pepper”. 2. Daca initial a fost primit cu anumite rezerve de critica vremii (astazi este vazut de multi ca marele disc Queen), A Night at the Opera a fost un succes financiar si nu numai, in buna masura datorita celei mai cunoscute piese ale formatiei, Bohemian Rhapsody, creatia considerata atunci extravaganta si nebuneasca a lui Mercury. Iar scenele dedicate sesiunilor de inregistrari din filmul omonim se apropie mult de realitate, fiind vorba de saptamani in care banda folosita pentru master a devenit aproape transparenta. Iar piesa de aproape sase minute a aparut ca single dupa ce Bohemian Rhapsody a fost difuzata “neoficial” la radio de Kenny Everett, un celebru DJ al vremii, pana atunci un single avand in medie doar trei minute. Pentru multi este capodopera lui Mercury – desi acesta alegea mai curand dintre compozitiile sale mai curand Somebody To Love ca preferata – dar nimeni nu stie exact care este sensul si povestea versurilor. O enigma la care Mercury insusi a refuzat sa raspunda in interviuri. Sigur este ca prietenii de la sfarsitul anilor 60 auzisera deja fragmente si pasaje din viitoarea piesa in doua, poate chiar trei compozitii distincte, Freddie jucandu-se si modificandu-se in repetate randuri.
3. Titlul a fost imprumutat de la filmul omonim al fratilor Marx, aparut in 1935, asa cum va face trupa si cu urmatorul disc de studio, A Day at the Races. Cei patru vazusera filmul chiar in perioada sesiunilor de inregistrari, si umorul adesea absurd si cu parfum de vodevil se potrivea perfect atmosferei. De altfel mai tarziu au devenit destul de apropiati de nimeni altul decat Groucho Marx, care i-ar fi sfatuit sa dea unui nou album titlul altui film al fratilor Marx, Duck Soup (Supa de rata). Legenda sau nu, ulterior vor fi lansate inregistrari live neoficiale care purtau chiar acest titlu. 4. Death on Two Legs a fost un soc pentru restul trupei (Brian May chiar a refuzat initial sa inregistreze piesa), fiind un atac de o rara violenta indreptat impotriva lui Norman Sheffield, primul manager al formatiei, care devenise pentru Mercury o veritabila obsesie, muzicianul acuzandu-l ca a profitat de Queen si inca le datoreaza sume importante. O perioada Mercury chiar dedica piesa in concerte in termeni deloc magulitor, fara a mentiona direct numele lui Sheffield, care avea ulterior sa isi spuna propriul punct de vedere in autobiografia publicata in 2013, negand toate acuzatiile. Nu lipsit de umor, Sheffield alesese un titlu aparte pentru volum: ”Life on Two Legs: Set The Record Straight”.
5. I’m in Love with My Car a fost o alta piesa deosebita, nelipsita ulterior din concerte pana in 1981, unde era cantata de Roger Taylor, bateristul care a reusit cu o singura melodie sa il egaleze pe Mercury ca incasari. In perioada de inceput cel care compunea piesa lua si toti banii (mai ales daca era lansata si ca single), asa ca Taylor a insistat si a reusit in cele din urma sa obtina imposibilul. Atunci cand Bohemian Rhapsody a aparut ca single (prima editie este unul dintre cele mai rare si mai scumpe viniluri Queen) pe fata B era I’m in Love with My Car, asa ca Taylor a castigat practic jumatate din bani. S-a aflat ulterior ca decizia a fost luata dupa o cearta cumplita, amenintari cu parasirea grupului si chiar un Roger Taylor inchis din propria vointa intr-un dulap, de unde a refuzat sa iasa pana nu a primit ce voia.
6. Daca era deja ceva obisnuit pentru ceilalti trei membri ai trupei sa scrie piesele si textele, basistul John Deacon (o prezenta mai curand discreta si retrasa, inclusiv in conferintele de presa) avea pe A Night at the Opera piesa care va deveni si primul sau disc single pentru formatie, You’re My Best Friend, o incantatoare balada dedicata sotiei sale, Veronica. Pentru studio a fost folosit un pian electric Wurlitzer (pe care Mercury l-a detestat), dar Deacon a reusit o compozitie simpla, emotionanta si sincera, care avea sa fie cantata adesea pe scena in anii urmatori. A fost inceputul pentru Deacon, care va mai scrie si alte piese de succes precum I Want to Break Free sau Another One Bites the Dust.
7. Turneul de promovare a albumului a inceput, potrivit queenconcerts.com, inca din 14 noiembrie 1975 cu un show in Liverpool (cei patru erau fani declarati The Beatles) continuand cu alte 77 de concerte care i-au dus din Marea Britanie in America, Japonia (unde s-au bucurat de un succes care a depasit cu mult asteptarile cele mai optimiste) si Australia, totul terminandu-se pe 23 aprilie 1976 la Brisbane. Au fost si zile din turneul nipon in care trupa a sustinut cate doua concerte intr-o singura zi (la Fukuoka si Osaka), performanta greu de repetat mai tarziu, iar concertul de pe 24 decembrie 1975 a fost inregistrat de BBC si este considerat astazi unul dintre cele mai bune din istoria Queen, fiind lansat oficial si neoficial sub diverse titluri.
