Dragonii strajuiesc de mai bine de un secol cel mai frumos pod din Ljubljana. Capul de sarpe cumplit si amenintator, aripile intinse ca si cand s-ar pregati sa zboare, trupul acoperit de solzi, coada, o faptura pe care doar un erou de legenda ar fi putut sa o supuna sau chiar sa o invinga. Sunt patru, cate doi la fiecare capat al Podului Dragonului, deasupra apei raului Ljubljanica, iar alti 16, mai mici, strajuiesc toata lungimea podului. Sa fie unul din dragonii cei mari cel doborat de Iason, conducatorul argonautilor, cel care ar fi fondat si orasul, asa cum spune legenda locala? Sa fi fost el acela care s-a luptat cu teribila fiara ce salasluia intr-o mlastina, si a reusit sa o infranga? Sau, potrivit altei traditii, mestesugarii s-au inspirat din povestea lupteie Sf Gheorghe cu balaurul, o tema foarte populara mai ales in Evul Mediu, si mai tarziu temuta fiara avea sa faca parte din blazonul orasului. Iar simbolistica s-a schimbat radical, nu mai era o creatura de temut, ci insemna putere, curaj, forta, semnifica forta unui orasului si a locuitorilor de a depasi orice impotrivire. Nu putini au fost cei care au interpretat aparent ciudata optiune ca inspirat de zeul Veles din mitologia slava, cel care se opune zeului Perun, cel mai important din panteon.
Oricare ar fi fost motivul, Podul Dragonului este astazi cel mai cunoscut obiectiv turistic si simbol al orasului Ljubljana, capitala Sloveniei, loc de intalnire si promenada, stralucit exemplu al Secesiunii vieneze, un pod ce imbina aspectul medieval cu elemente gotice si tehnici de constructie inedite si chiar revolutionare pentru sfarsitul secolului XIX. Inaintea constructiei ce poate fi admirata aici pe acest loc se gasea un vechi pod din lemn, ridicat in 1819 si considerat un adevarat triumf arhitectural, dar din pacate partial distrus in 1895 de un cutremur. Parea sa fie sfarsitul unui reper important al geografiei sentimentale a orasului, asa ca s-a luat decizia sa fie reconstruit, si, in premiera pentru Ljubljana, avea sa fie un pod din beton armat. Era mai curand un experiment, un test, o incercare ce nu a fost privita, cel putin la inceput, ca una prea inspirata, mai ales de arhitectii mai conservatori, insa rezultatul avea sa fie o surpriza pentru toata lumea.
Constructia a durat nesperat de putin. Inceput pe 1 iulie 1900, podul avea sa fie terminat in aprilie 1901 si deschis in toamna aceluiasi an, ultimele retusuri si adaugiri fiind gata in 1907. Era un proiect amplu si din toate punctele de vedere surprinzator, opera companiei vieneze Pittel + Brauswetter, care pornise de la un proiect realizat de arhitectul Giorgio Zaninovic, care va fi “responsabil” pentru dragonii care aveau sa impodobeasca ansamblul. Masivele statui aveau sa fie turnate la fabrica vieneza A. M. Beschorner, iar proiectul initial ar fi adus o schimbare majora, pentru ca in locul fiorosilor dragoni podul ar fi trebuit sa fie strajuit de lei.
Primul pod sloven pavat, primul pod din beton armat ridicat in Ljubljana, poate cel mai popular obiectiv turistic si cultural al orasului, suficiente “titluri de noblete” pentru un proiect aparte, de o stranie frumusete. Si dragonii asteapta mereu, in acelasi loc, pazind pentru totdeauna unul dintre cele mai frumoase poduri ale Europei.
foto: artLine.ro
A.L.
Ianuarie 2016
