Fata Padurarului
Nicolae Tonitza (n. 13 aprilie 1886, Barlad - d. 26 februarie 1940, Bucuresti), pictor si grafician roman. Urmeaza Academia de Arte Frumoase din Iasi, avandu-i profesori pe Gheorghe Popovici si Emanoil Bardasare.
In 1908 pleaca in Germania, la Munchen, unde este admis la Konigliche Bayerische Akademie der Bildenden Kunste (Academia regala bavareza de arte frumoase) in clasa profesorului Hugo von Habermann. Expune la Kunstverein, trimite caricaturi la revista Furnica si articolul “Importanta criticii de arta” la revista Arta romana din Iasi, care reprezinta debutul sau in publicistica. Paraseste Germania, fara sa-si fi terminat studiile, si calatoreste in vara anului 1909 in Italia si in toamna in Franta. Ramane pentru doi ani la Paris, unde frecventeaza ateliere si face studii dupa pictori celebri. Picteaza peisaje, portrete si compozitii, pe care le expune in atelierul sau din Montparnasse.
In 1911 se reintoarce in tara si participa la expozitia „Tinerimii artistice”. Termina cursurile Scolii Nationale de Arte Frumoase si obtine prin concurs certificatul de „pictor bisericesc”. Va zugravi bisericile din Scorteni, Siliste, Valeni. In 1916 expune la Bucuresti 94 de picturi si desene, impreuna cu Stefan Dimitrescu. Mobilizat si trimis pe front, cade prizonier in luptele de la Turtucaia.
In 1924 expune la Bienala din Venetia, iar un an mai tarziu se retrage din asociatia „Arta Romana” si intemeiaza „Grupul celor patru”. La inceputul anilor 30 era considerat „cel mai de seama” pictor roman in viata si expunea intens si in strainatate: Barcelona, Amsterdam, Bruxelles. In 1933 ocupa catedra de pictura la Academia de Belle-Arte din Iasi, ramasa vacanta in urma decesului lui Stefan Dimitrescu, iar in 1937 devine rector al Academiei.
In anii 1933 si 1934 picteaza impreuna cu Francisc Sirato in Dobrogea, realizand o serie de tablouri si desene cu peisaje din Balcic. Nicolae Tonitza a murit la Bucuresti pe 26 februarie 1940.
Sursa foto: mnar.arts.ro
A.I.
editor artline.ro
Nicolae Tonitza (n. 13 aprilie 1886, Barlad - d. 26 februarie 1940, Bucuresti), pictor si grafician roman. Urmeaza Academia de Arte Frumoase din Iasi, avandu-i profesori pe Gheorghe Popovici si Emanoil Bardasare.
In 1908 pleaca in Germania, la Munchen, unde este admis la Konigliche Bayerische Akademie der Bildenden Kunste (Academia regala bavareza de arte frumoase) in clasa profesorului Hugo von Habermann. Expune la Kunstverein, trimite caricaturi la revista Furnica si articolul “Importanta criticii de arta” la revista Arta romana din Iasi, care reprezinta debutul sau in publicistica. Paraseste Germania, fara sa-si fi terminat studiile, si calatoreste in vara anului 1909 in Italia si in toamna in Franta. Ramane pentru doi ani la Paris, unde frecventeaza ateliere si face studii dupa pictori celebri. Picteaza peisaje, portrete si compozitii, pe care le expune in atelierul sau din Montparnasse.
In 1911 se reintoarce in tara si participa la expozitia „Tinerimii artistice”. Termina cursurile Scolii Nationale de Arte Frumoase si obtine prin concurs certificatul de „pictor bisericesc”. Va zugravi bisericile din Scorteni, Siliste, Valeni. In 1916 expune la Bucuresti 94 de picturi si desene, impreuna cu Stefan Dimitrescu. Mobilizat si trimis pe front, cade prizonier in luptele de la Turtucaia.
In 1924 expune la Bienala din Venetia, iar un an mai tarziu se retrage din asociatia „Arta Romana” si intemeiaza „Grupul celor patru”. La inceputul anilor 30 era considerat „cel mai de seama” pictor roman in viata si expunea intens si in strainatate: Barcelona, Amsterdam, Bruxelles. In 1933 ocupa catedra de pictura la Academia de Belle-Arte din Iasi, ramasa vacanta in urma decesului lui Stefan Dimitrescu, iar in 1937 devine rector al Academiei.
In anii 1933 si 1934 picteaza impreuna cu Francisc Sirato in Dobrogea, realizand o serie de tablouri si desene cu peisaje din Balcic. Nicolae Tonitza a murit la Bucuresti pe 26 februarie 1940.
Sursa foto: mnar.arts.ro
A.I.
editor artline.ro
