Un barbat cu mustata, o tigara fumegand intre degete (pe unul dintre ele se vad doua inele), un tatuaj marinaresc pe bratul drept, un fundal in care se intalnesc forme geometrice simple, nuante intense, negru, alb, galben, rosu, profile de masinarii si conducte, o estetica a mecanismelor si industriei care il fascina pe acest pictor cubist care a reusit sa isi gaseasca propria maniera, originala si in egala masura in spiritul epocii. Daca dintre toate creatiile sale s-ar fi pastrat doar acest straniu portret terminat in 1920 ar fi fost suficient pentru a regasi cu ochiul de mai tarziu al privitorului elementele definitorii ale manierei sale care pornea din cubism pentru a gasi o forma de exprimare aparte, eleganta, alegand in locul prismelor, cuburilor si paralelipipedelor tuburi, sfere, linii blande, echilibrate, umanizand si integrand silueta umana intr-o societate utopica, industriala fara a deveni opresiva. Nu intamplator stilul sau avea sa fie numit (initial cu ironie) ”tubism”, ceea ce nu a parut sa il deranjeze prea mult pe artist. Mai ales cand aceasta eticheta venea din partea criticului Louis Vauxcelles, cel ”responsabil” pentru termenii ”cubism” si ”fovism”, asa ca putea fi considerata si un compliment. Venind dinspre cubism si fiind atras de unele principii futuriste, Leger se va fi numarat, asa cum o arata si acest portret, printre artistii sedusi de magia industrialului, a tehnologiei, a masinariilor care anuntau un viitor luminos, demn, eliminand orice forma de oprimare si injustitie. Idealuri generoase, contrazise in timp de realitatea istoriei, dar inspirand o serie de lucrari memorabile si teme foarte populare in epoca. Daca intr-o capodopera cinematografica precum Metropolis, spre exemplu, muncitorul era prins intr-o sumbra si sufocanta distopie, din care nu parea sa se poata elibera, pentru Leger muncitorul nu era o simpla rotita intr-un angrenaj, ci era un personaj, o fiinta vie, cu placerile, viciile, identitatea sa estetica, valorile sale. Putem presupune ca avand in fundal o uzina, o fabrica, un angrenaj industrial futurist redus la esenta, mecanicul se odihneste si isi fumeaza relaxat tigara, visand sau poate evaluand lumea in care traieste, in care se regaseste, unde este respectat, apreciat si are un loc unde este liber. Nu este un simplu robot, cu o fiinta precisa, bine definita, ce exista cu adevarat.
Foto: wikiart.com
