Un bestseller in Coreea de Sud, dar si in Japonia sau Statele Unite ale AmericiiPublicat in 2016 si devenit in doar cativa ani un veritabil fenomen editorial, premiat si intampinat cu recenzii entuziaste, tradus in mai multe limbi si considerat deja o carte-cult, romanul “Kim Jiyeong, nascuta in 1982” avea sa fie ecranizat in 2019 (un succes de box office) si pare ca este cartea care a marcat literatura contemporana coreeana a ultimilor ani. Ales “Cartea anului” si castigator al Premiului “Scriitori de azi” in Coreea, citit si apreciat de critici in afara granitelor tarii, este la prima vedere o naratiune poate putin prea romantata, o poveste despre succes si fericire, despre echilibru si acea stare de bine pe care ti-o da implinirea unui destin. Pana cand tot ceea ce parea sigur, clar si bine ordonat se spulbera parca peste noapte.
Kim Jiyeong nu poate fi decat invidiata de ceilalti. Poate ca vechile ei colege de scoala ar privi-o cu o admiratie in care se impleteste un pic de ura, pentru ca pare sa aiba totul. La 33 de ani duce o viata desprinsa parca din reviste. Apartamentul ei este nou, modern, elegant, intr-un cartier rezidential din Seul unde multi viseaza sa se mute. Are un sot care o adora si o fetita asa cum viseaza orice mama. Totul este perfect, stralucitor, zambitor. Poate ca in trecut lucrurile au stat altfel intr-o societate conservatoare si inchistata in regulile sale, insa astazi Kim Jiyeong este libera sa se dedice familiei, sa aiba o cariera, sa fie stapana pe sine. Ar trebui sa fie fericita intr-o viata perfecta, ca o alveola in care se simte protejata, unde amenintarile si temerile nu exista, unde traieste ca intr-un serial romantic, cu final fericit.
Dar intr-o zi Jiyeong pare sa nu mai fie ea insasi.
Tot mai rece, mai distanta, mai absenta, sau dimpotriva cu momente rautacioase si stranii, de parca s-a pierdut pe sine si in corpul ei se strecoara pe rand alte personalitati, unele vag cunoscute sotului, altele cu totul noi. O joaca? O cochetarie dusa la extrem de o femeie care nu ar trebui sa se planga de nimic? O consultatie, apoi mai multe, la psihiatrie. O drama care incepe sa se dezvaluie, o viata care parea perfecta, dar nu era decat un paravan pentru o incredibila tristete, amintirea faptului ca la fel ca multe altele nici Kim Jiyeong nu a fost un copil dorit intr-o lume unde venirea pe lume a unui baiat e un motiv de bucurie, de mandrie, in vreme ce o fata este un blestem. Privita ca o povara, Kim a simtit de la bun inceput ca nu va fi niciodata suficient de buna pentru parintii ei, nu va fi acceptata mai tarziu la scoala asa cum si-ar fi dorit, si se va refugia in viata de familie pentru a simti macar acolo ca isi are un loc, renuntand insa la visele sale. Acum este “nebuna”, o nevroza care ii socheaza pe cei care o cunosteau vag si o priveau invidios de la distanta, dar drama ei profund personala nu este cumva identica la nivelul unei intregi generatii? Iar ceea ce parea o poveste despre dragoste si reusita nu este oare o minciuna in care nimeni nu mai crede, dar toti pretind sa o faca?
Cho Nam-Joo, Kim Jiyeong, nascuta in 1982, editura Humanitas Fiction, 2021
