Iubea portretul mai mult decat oricare alt gen, si in vreme ce alti pictori deloc de neglijat incercau doar sa redea pe cat posibil chipul si hainele modelului – cu un plus de gratie si frumusete pentru un rezultat cat mai flatant – Ducreux era un realist al epocii sale, dublat de un umorist plin de gratie si un desenator fin, cu un simt al liniei deosebit si o inteligenta a tusei si culorii ce puteau servi drept exemple de manual pentru tinerii artisti. Si in afara galeriei de portrete pe comanda originalul pictor a reusit sa termine si o serie de autoportrete pline de vitalitate si haz, cu fizionomii cu totul in raspar cu normele epocii, jucause si nu arareori caricaturale, fie doar pentru ele meritand sa nu fie uitat. Ca o revansa postuma tare bizara (si istoria artei are momentele sale amuzante) tocmai aceste lucrari aveau sa ii asigure o revenire, dar nu sub forma neaparat de retrospective, lucrari docte si biografii minutioase, ci ca sursa de inspiratie pentru cateva meme-uri de succes in lumea postmoderna online. Probabil ca Joseph Ducreux ar fi ras vazandu-le, si cu siguranta ar fi fost mandru.
Joseph Ducreux, pictorul Mariei Antoaneta
Astazi nu mai stim despre acest pictor pe cat de multe ne-am fi dorit. S-a nascut in Nancy si probabil ca va fi fost elevul tatalui sau, pictor nu lipsit de talent, si il regasim in 1760 la Paris, unde era elevul portretistului Maurice Quentin de La Tour, cel care avea sa ii imortalizeze intre altii pe Voltaire si Rousseau. Admirabila carte de vizita, si se pare ca tocmai La Tour ar fi intuit in singurul sau elev (probabil ca un pictor atat de apreciat a avut si alti ucenici) un surprinzator talent. Iar Ducreux nu avea sa il dezamageasca.
In 1769 il gasim la Viena, unde picta o miniatura infatisand-o pe Maria Antoaneta, inainte ca aceasta sa devina regina Frantei, iar aceasta a fost atat de incantata incat nu doar ca Ducreux a primit rangul de baron, dar a fost ales si ca principalul pictor al reginei, rang care il aducea practic in cercul intimilor acesteia. Tot Ducreux avea sa fie si autorul celui din urma portret al regelui Ludovic al XVI-lea, realizat dupa ce artistul ajunsese la Roma. Va reveni ulterior la Paris, unde cu sprijinul lui Jacques-Louis David redevine un nume cunoscut, vizitat adesea de artisti in voga ai vremii, atrasi mai putin de faima lui de pictor si mai mult de conversatia si atmosfera din salon. Dar spre deosebire de multi alti artisti perioada postrevolutionara nu il va exclude si nici nu ii va pricinui alte neajunsuri, asa ca Ducreux a continuat sa lucreze, desi prefera mai curand sa socializeze. Insa tot mai multi dintre admiratorii sai erau atrasi mai mult de o serie de lucrari, autoportrete pline de viata si haz, pe care pictorul le incepuse mai mult in gluma.
Haz si expresie in autoportrete altfel
Sa fi fost prin 1780 cand Joseph Ducreux a pictat primul sau autoportret (isi semna arareori lucrarile, si se pastreaza prea putine date privind cronologia acestora), si chiar daca seria nu a fost numeroasa ele fascineaza astazi prin expresivitate si atentia acordata fizionomiei. Surprins mai mereu in miscare – cascand, razand, aratand spre privitor, fiind parca speriat de acesta – Ducreux joaca un rol si se joaca in fata celui care i-ar vedea tabloul, accentul este pus pe forta chipului, a ridurilor, a privirii si a expresiei, tusele si coloritul sunt intense, vii, puternice si dominatoare.
Regula devenita obligatie era ca un subiect ce pozeaza sa fie solemn, rigid, privind dincolo de prezent spre viitor, in conformitate cu nobletea familiei si mai ales cu importanta functiei, desi nici averea nu era de neglijat. Un veritabil tabu artistic pe care Ducreux il provoaca si il incalca, oferind ochiului un adevarat spectacol. Este in acelasi timp model, pictor, comic, amuza si intreaba, face din portret altceva decat pana atunci. Il umanizeaza prin umor.
Nu intamplator unele din aceste autoportrete aveau sa fie redescoperite peste multe decenii si sa devina sursa de inspiratie si cadru pentru diverse meme-uri, mai mult sau mai putin inspirate (unele chiar reusite), desi probabil ca nu putini dintre cei care le-au vazut sau chiar creat stiau cine a fost acest Joseph Ducreux.
Foto: commons.wikimedia.org, wikipedia.org, pinterest.com
