Poet, eseist si nuvelist argentinian, BORGES a devenit destul de repede un scriitor cunoscut, faima sa crescand exponential pe masura ce cartile sale stranii erau traduse, imprumutate, piratate si copiate in tot mai multe tari.
Paradoxal este ca Borges a privit intotdeauna celebritatea ca pe un joc, o amagire a publicului - de la care nu o data si-a cerut scuze pentru ca i-a plictisit cu povestirile sale - o sarada care trebuia sa se termine candva. Cat era sinceritate si cat cabotinism in aceasta atitudine, este greu de spus.
Borges se purta uneori ca un copil rasfatat, ratacit in lumea adultilor, alteori oficia intalnirile cu prietenii ca un sacerdot detinator al unor secrete de nerostit. Este interesant si ca Borges a refuzat mereu sa scrie un roman, desi un pasionat cititor de romane. Profund influentat de cultura europeana, pe care o admira profund, incercand sa o "impace" cu spiritualitatea sud-americana, Borges a publicat enorm in timpul vietii, desi nu ii placea sa se ocupe de toate detaliile privind editarea.
Inceputul avea sa fie dificil, mai ales din cauza lui Borges, care regretand ca a acceptat sa publice si parca speriat de presimtirea notorietatii, a incercat sa retraga de pe piata exemplarele deja tiparite, cumparandu-le si distrugandu-le. A mers pana la a-si cere scuze de la cei care ii cumparau cartile.
Fascinat de lumea si viata ideilor, pe care, influentat de filosofi precum Berkeley, le considera mult mai "autentice" decat realitatea materiala, scriitorul argentinian incerca parca sa traiasca doar pentru acestea. Multe din povestirile lui Borges au teme universale, una dintre cele mai intalnite fiind cea a labirintului.
Desi s-a spus ca ar fi trebuit sa primeasca Premiul Nobel pentru literatura, Borges nu s-a bucurat niciodata de aceasta onoare, pe care cu siguranta ar fi meritat-o mai mult decat alti laureati. A ramas celebru si prin placerea cu care isi intampina in ultimii ani ai vietii admiratorii, pe care ii saluta si ii imbratisa ca pe cei mai buni prieteni, recomandandu-se simplu : Borges. Oriunde l-ar fi abordat acestia, scriitorul era la fel de bine dispus si de prietenos.
Jorge Luis Borges s-a nascut la Buenos Aires pe 24 august 1899, numele intreg fiind Jorge Francisco Isidoro Luis Borges Acevedo, dar viitorul scriitor nu l-a folosit niciodata sub aceasta forma. Cum numeroasa sa familie numara printre inaintasi si britanici, micul Borges a invatat engleza chiar inaintea spaniolei. Engleza - si mai ales engleza veche - avea sa fie limba care l-a fascinat si incantat pentru tot restul vietii. Tatal, cu o origine amestecata - italiana, evreu si englez - era avocat si profesor improvizat de psihologie. Ar fi fost chiar si un scriitor "de sertar", Borges vorbind mult despre romanul scris de tatal sau, pe care ar fi intentionat sa il termine si publice, ceea ce nu s-a intamplat. Tatal a fost primul care i-a explicat copilului uimit paradoxurile lui Zenon, cu ajutorul unei table de sah, tinandu-i mai multe astfel de mici lectii. Influenta acestor lectii primite mai mult in joaca avea sa fie definitorie pentru Borges. Dar la fel si ideea - inca neclara - unei pretinse ascendente iudaice, pe care Borges a revendicat-o mereu cu mandrie, mai ales dupa perioada in care s-a familiarizat cu studiile cabalistice, mai ales atunci cand in Europa antisemitismul devenise politica de stat.
De altfel, nu putini au fost cei care l-au atacat si pentru aceasta origine iudaica, cel mai probabil o simpla legenda. Mama era traducatoare si a fost fiinta cea mai apropiata de Borges, acesta iubind-o cu veneratie, alegand sa locuiasca alaturi de aceasta aproape toata viata, cu scurte intermitente.
In 1914 intreaga familie s-a mutat la Geneva, dupa ce tatal a trebuit sa se pensioneze, din cauza problemelor cu vederea care aveau sa il afecteze si pe fiul sau. Aici Borges a invatat limba germana si limba franceza, continuandu-si studiile. Din aceasta perioada s-a pastrat si o anecdota privind initierea sexuala a scriitorului, trimis de tatal sau, potrivit unei traditii nescrise a epocii, la bordel. Acolo, emotionat si nerabdator, Borges a realizat ca poate tatal sau i-a recomandat prostituata sa preferata, poate ca si tatal sau o vizitase in repetate randuri, asa ca intreaga aventura de tinerete a fost un esec lamentabil. Poate aici se afla inceputul problemelor pe care Borges le va intampina in relatiile - putine la numar - cu femeile. Unii dintre prietenii sai apropiati au marturisit ulterior, cu o blamabila indiscretie, ca Borges privea tot ceea ce tinea de sexualitate cu oroare si repulsie, evitand chiar sa vorbeasca despre astfel de subiecte.
Dupa primul razboi mondial familia Borges a locuit in Spania, mutandu-se prin mai multe localitati, Lugano, Barcelona, Majorca, Sevilla, pentru a se stabili in final la Madrid, unde poetul a devenit unul dintre principalii membri ai curentului avangardist Ultraist. La inceput in poezia sa se facea puternic simtita influenta lui Walt Whitmann, un poet pe care Borges il admira enorm.
Din 1921 Borges s-a mutat la Buenos Aires, unde a colaborat cu poezii si eseuri la diferite reviste literare. Printre noii sai prieteni se numara si filosoful Macedonio Fernandez, a carui pasiune pentru problemele lingvistice l-a influentat pe Borges, care avea pana la sfarsitul vietii sa se joace cu cuvintele folosite, un exemplu fiind traducerea pe care o dadea britanicului "nightmare" (cosmar) - iapa noptii, un joc de cuvinte straniu dar caracteristic pentru Borges.
A publicat in 1923 un prim volum de poezii, fara vreun succes deosebit, dar apreciat de cei din generatia sa. A fost cofondator al publicatiei Proa, care a aparut intre 1924-1926, apoi principalul colaborator al publicatiei Sur, infiintata de prietenul sau Victor Ocampo, cea mai importanta revista literara argentiniana a epocii anilor '30. Ocampo a fost si cel care i-a facut cunostinta cu Adolfo Bioy Casares. Borges a fost si consultant literar pentru editura Emece Editores, a colaborat cu Saturday Color Magazine, supliment al tabloidului Crtica, unde a publicat o parte din povestirile care vor face parte din volumul "Istoria universala a infamiei" si a scris articole saptamanale pentru El Hogar, intre 1936-1939. S-a remarcat mai ales in calitatea de critic literar, oferind interpretari inedite ale operelor clasicilor argentinieni. Scrierile sale din aceasta perioada demonstreaza cunostinte solide despre literatura americana si europeana, in special privind autori ca Poe, Stevenson, Kipling, Shaw, Chesterton, Whitman, Emerson sau Twain. A tradus mai multe romane, intre care "Orlando" semnat de Virginia Woolf, dar si creatii ale lui Melville, Faulkner sau Michaux.
Tatal lui Borges a murit in 1938, o lovitura care l-a afectat enorm pe Borges, care era foarte apropiat de parintii sai. Tot atunci Borges s-a accidentat grav, fiind internat in spital, unde s-a zbatut pentru mult timp intre viata si moarte. Dar perioada de convalescenta s-a dovedit deosebit de fertila, Borges scriind mai multe povestiri. O parte dintre acestea au fost reunite in primul volum aparut in 1941 si nominalizat la Premiul Literar National, care in final a fost castigat de o carte mai putin valoroasa, astazi uitata. Colegii de la Sur au incercat sa il sprijine, fara succes, editand un numar special al publicatiei dedicat cartii lui Borges. In urmatoarele carti publicate, toate fiind colectii de povestiri - Borges a refuzat mereu sa scrie fie si un singur roman - Borges a continuat sa exploreze temele fantastice. Si-a gasit un coleg si rival in acest domeniu in persoana scriitorului argentinian Adolfo Bioy Casares, alaturi de care Borges, sub pseudonim avea sa publice mai multe volume de povestiri.
Din 1937 s-a angajat cu ajutorul prietenilor la Biblioteca Municipala din Buenos Aires ca bibliotecar, chiar daca vederea incepuse deja sa ii slabeasca. Slujba nu l-a interesat prea mult, asa ca isi petrecerea timpul retras in depozitul institutiei, unde citea tot ce avea chef, in special Kafka, pe care il descoperea cu incantare acum. Plictisitoarea sarcina de a cataloga mii de carti, peste o suta in fiecare zi, i-a inspirat si subiectul pentru una dintre cele mai cunoscute povestiri ale sale, "Biblioteca din Babel", publicata in 1941, in care catalogului real al Bibliotecii i se adauga alte cataloage fictive, si tot asa, la infinit. Borges a ramas in acest post pret de noua ani, in care nu a facut altceva decat sa citeasca si sa scrie. Avea sa fie concediat in 1946 de regimul lui Peron, capatand in schimb un post mult mai "important" : acela de inspector de pasari in piata centrala a orasului, oferta pe care a respins-o nu fara a se amuza.
Opiniile politice, manifestate fara sfiala de Borges, nu erau catusi de putin considerate nevinovate sau inofensive. Este de presupus ca daca scriitorul nu ar fi castigat atat de repede imensa sa notorietate i s-ar fi inscenat un accident sau o dubioasa sinucidere. Chiar daca se temea de moarte, scriitorul primea amuzat zvonurile ca viata sa ar fi pusa in pericol, si nu a renuntat la calmul sau nici dupa un atentat esuat cu bomba, indreptat impotriva casei unde locuia alaturi de mama sa. Dar regimul nu a ezitat sa o aresteze pe sora autorului, mama "beneficiind" de o perioada de arest la domiciliu.
Din 1946 Borges s-a ocupat de editarea unei reviste academice, Los Annales de Buenos Aires, pentru ca din 1955, cand Peron a fost inlaturat de la putere, sa devina director al Bibliotecii Nationale. Dar deja in acest moment era aproape orb, o sumbra ironie pentru un cititor vorace.
Intre 1955-1970 a fost si profesor de literatura engleza la Universitatea din Buenos Aires. In 1961 Borges a primit, impreuna cu Samuel Beckett, premiul Formentor. Orb, fara o slujba stabila, avea nevoie de o sursa de venit. Cu ajutorul unui psihoterapeut Borges a reusit sa-si depaseasca partial timiditatea bolnavicioasa si a acceptat sa sustina prelegeri publice, singura sa sursa de bani din acea perioada si in acelasi timp o modalitate excelenta de a castiga publicitate. Dupa moartea mamei, Borges a inceput sa calatoreasca in intreaga lume, tinand conferinte pe diverse teme in fata unui public ce parea fascinat de batranul fragil, cu privirea lui aparent mirata, dar de fapt goala. Din 1967, cu ajutorul lui Norman Thomas di Giovanni a reusit sa devina tot mai cunoscut si printre vorbitorii de limba engleza. A demisionat in 1973 din postul de director al Bibliotecii Nationale si s-a dedicat exclusiv scrisului si conferintelor.
Borges, care avusese mult timp probleme cu ochii, a orbit total in ultimele decenii ale vietii, fara ca acest handicap sa il doboare sau sa il impiedice sa creeze, continuand sa "scrie" in principal poezie, pe care obisnuia sa o dicteze. Orbirea a fost provocata de un defect congenital, care afectase mai multe generatii ale familiei Borges, care ajunsese deja sa priveasca boala ca o sumbra traditie, care nu trebuia sa insemne un sfarsit, ci un inceput. A continuat sa publice si mai ales sa isi aminteasca volumele nenumarate pe care le citise, desi sustinea mereu ca nu lectura este esentiala, ci recitirea unor carti.
Borges s-a mutat definitiv in 1985 la Geneva, Elvetia, unde avea sa ramana pana la sfarsitul vietii. A murit de cancer la ficat pe 14 iunie 1986.
A fost casatorit de doua ori. In 1967 s-a casatorit cu vechea sa prietena Elsa Asteta Millan, care ramasese de curand vaduva, pe care o cunostea de mult timp, de cand aceasta avea doar 17 ani. Acest prim mariaj a durat doar trei ani, dupa divort Borges mutandu-se din nou alaturi de mama sa, pentru care pastrase acceasi iubire plina de veneratie. De fapt, aceasta prima casatorie era mai mult un rezultat al insistentelor mamei, care isi dorea ca fiul sa aiba un sprijin si dupa moartea ei. In ultimii ani ai vietii sale Borges a trait alaturi de Maria Kodama, cei doi casatorindu-se pe 22 aprilie 1986. Relatia celor doi a fost de bun augur pentru Borges, Maria ajutandu-l si ingrijindu-l cu toata grija de care era capabila. Kodoma il cunoscuse pe Borges cand se inscrisese la cercul de studii de Engleza Veche, patronat bonom de acesta. Dupa care, sub indrumarea si influenta scriitorului, Maria a obtinut si doctoratul in Engleza, la Universitatea din Buenos Aires. In 1984 cei doi au publicat si prima carte realizata impreuna, o prezentare a mai multor calatorii ale cuplului prin diferite tari, cu fotografii realizate de Maria si texte scrise de Borges.
Universul fictional creat de Borges s-a nascut in primul rand din vasta cultura a scriitorului, interesat aproape de orice, de la literatura la filosofie, de la ezoterism la istorie, de la teologie la dramaturgie. Practic nici un domeniu al culturii nu a fost uitat de Borges, care vedea in intregul manifestarilor intelectuale cautarea sensului de catre omul prins intr-un univers fantastic si infinit. Considera ca in universul de materie, energie si viteza elementul central nu este spatiul, ci timpul, existand mai multe serii temporale, practic o succesiune infinita, care nu inceta sa se multiplice. Aceste timpuri paralele se intersectau, se suprapuneau, elementele prezente in fiecare din ele se puteau identifica sau distruge reciproc. Lecturile gnostice si cabalistice i-au sugerat lui Borges numeroase din temele povestirilor sale. Intr-un interviu povestea cum inca din copilarie a fost fascinat de ideea labirintului, o atractie infricosatoare, pe care a incercat sa o prezinte in proza sa in mai multe randuri. Ideea unui timp "altfel" decat il cunoastem noi este prezent adesea. In lumea reala si in operele de fictiune persoana pusa in fata unor alternative va alege una singura si va renunta la celelalte. La Borges se poate intampla ca personajul sa aleaga toate alternativele, creand prin aceasta optiune mai multe variante ale viitorului, care la randul lor se ramifica al infinit. O alta tema importanta este oglinda, si mai exact reflectia identitatilor, Borges obisnuind sa spuna ca uraste oglinzile si paternitatea pentru ca acestea multiplica fiintele. Ideea dublului nu era noua, dar Borges a impins-o pana la ultimele consecinte, alter-ego-ul inspaimantand sau dimpotriva fiind prietenos, dar in acelasi timp real, poate chiar mai mult decat "originalul".
Influentat profund de filosofia lui George Berkeley (1685-1753), Borges era fascinat de ideea ca realitatea concreta este doar un produs al perceptiilor mentale, fiind doar una dintr-o serie infinita de realitati.
Ca eseist Borges s-a bazat in special pe educatia sa europeana, aducand in atentia cititorilor prin intermediul prozei sale numerosi filosofi si mistici, cabalisti si gnostici accesibili doar specialistilor, dar si scriitori si filosofi celebri, precum Cervantes, Dante, Schopenhauer, si mai ales scriitori englezi, ca Shakespeare, John Milton, Samuel Taylor Coleridge, Thomas De Quincey, H.G. Wells, and G.K. Chesterton.
