Pasionat inca din adolescenta de pictura franceza a secolului XIX si unul dintre cei mai respectati specialisti in impresionism si postimpresionism – este autorul a doua lucrari de referinta despre aceste curente – John Rewald a fost si unul dintre expertii in opera lui Paul Cezanne, jucand un rol important in deschiderea muzeului din Aix-en-Provence. Una dintre cele mai importante voci in istoria artei secolului trecut, viitorul scriitor si academician s-a nascut la Berlin, in 1912, purtand numele de Gustav Rewald. Provenea dintr-o familie destul de instarita, cu origini evreiesti, si dupa studii la Hamburg si la mai multe universitati germane pleaca la Paris, unde va sustine la Sorbona o teza despre relatia complicata de prietenie dintre Cezanne si Zola. Cezanne va ramane de altfel cel mai important pictor pentru John Rewald, care ii va dedica o buna parte a carierei sale academice, desi initial subiectul tezei a fost primit cu reticenta.
Dupa ce in 1939 este retinut in calitatea sa de cetatean german (Franta intrase in razboi cu tara natala a scriitorului), Rewald reuseste in 1941 sa emigreze in Statele Unite, fiind sustinut chiar de directorul Muzeului de Arta Moderna din New York. Va colabora de altfel cu aceasta institutie in urmatorii ani, organizand mai multe expozitii foarte bine primite si scriind in paralel “Istoria impresionismului”, publicata in 1946 si considerata si astazi unul dintre titlurile de referinta din istoria artei (a fost tradusa si in limba romana, la fel ca si “Postimpresionismul”, o alta carte de succes a lui Rewald).
In urmatoarele decenii va continua sa scrie si sa publice, preda la Princeton University si la Universitatea din Chicago, organizeaza o impresionanta expozitie Cezanne la MoMA in 1977, si ii va dedica in continuare acestui pictor mare parte din timpul sau. De altfel tot John Rewald a fost cel care a reusit sa infiinteze o fundatie care a reusit pastrarea vechiului atelier al artistului din Aix-en-Provence si transformarea intr-un muzeu, o sansa pentru vizitatori sa vada nu doar lucrarile lui Cezanne, dar si piesele de mobilier sau unele obiecte personale ale pictorului.
A publicat o serie de lucrari de referinta in istoria artei secolului XIX, de la “Istoria impresionismului” si “Postimpresionismul” la carti despre Georges Seurat, Paul Cezanne, Pierre Bonnard, Camille Pissarro, fovism, alaturi de sute de articole in reviste de specialitate. A editat si culegere de corespondenta Cezanne, Gauguin sau Pissarro.
