Pe carapacea unei testoase de piatra poate fi vazut Buratino, replica ruseasca a lui Pinocchio, cu deja celebra sa cheita de aur.
Iar celebrul personaj imaginat de Alexei Tolstoi nu este singurul erou de basm ce poate fi intalnit in Gradina Basmelor din Ialta, un surprinzator si frumos muzeu in aer liber plin de sculpturi din lemn, piatra, metal.
Un tar cu o coroana de aur pare ca asculta sfaturile unui vrajitor schimonosit si rautacios; un balaur infiorator isi pazeste comoara pe care atatia viteji au incercat sa o dobandeasca, fara succes; la mica distanta asteapta si casuta temutei Baba Yaga, unul dintre cele mai populare personaje negative din folclorul slav, izba din lemn cu picioare de gaina; cei trei ursi care descopera uluiti ca Bucle Aurii a intrat in casuta lor; Pasarea de Foc isi intinde aripile, o zana a padurilor si o rusalska, duhul apelor sunt surprinse de artisti in plina miscare, iar lesoviki, micii pitici din codri, se joaca si se distreaza.
Nu putea lipsi nici legendarul Sviatogor, eroul mai multor basme si povesti rusesti, osteni si soldati, animale fantastice, zane de tot soiul si ciuperci zambitoare, printese viu colorate si vrajitori, totul inconjurat de padure. Alaturi de Alba ca Zapada si cei sapte pitici, Scufita Rosie, cei trei purcelusi si lupul cel rau, un univers al povestilor din toata lumea.
Poarta de intrare in acest muzeu inedit din Ialta este si ea impodobita cu sculpturi infatisand personaje din basmele Rusiei, dar pentru multi vizitatori cele mai interesante si cu siguranta neobisnuite sunt sculpturile ce amintesc de totemurile amerindiene, realizate din trunchiuri masive de copac si doar lacuite, pastrand frumoasa si calda culoare a lemnului. Soldati, eroi si hoti, printi si razboinici, spirite si fapturi supranaturale, unii seriosi, alti veseli sau tristi, unii parca asteptand sa le vorbeasca vizitatorilor, o istorie a personajelor de basm slav prea putin cunoscute.
Povestea acestui muzeu original si greu de uitat incepe cu un anume Pavel Bezrukov, de felul sau inginer petrolist, dar si un surprinzator de talentat artist amator, care descoperise in anii '20 ai veacului trecut Crimeea, pe cand se refacea aici dupa o indelungata suferinta. Va reveni aici dupa razboi si incepe, mai mult in joaca, sa sculpteze mici statui infatisand personajele preferate din basme, apoi constructii de dimensiuni reduse, pe care le instaleaza in jurul casei sale, locul primind in scurta vreme numele de Poiana Basmelor. Parea doar pasiunea unui sculptor ce iubea povestile, si in 1960 deja se stransesera suficiente lucrari pentru a se vorbi de un posibil muzeu. Din pacate nu era o initiativa particulara tocmai bine venita, asa ca la inceputul lui 1970 expozitia este inchisa, cele mai multe sculpturi distruse,si parea ca povestea se va sfarsi aici.
A urmat insa o surprinzatoare reactie a opiniei publice, si in scurta vreme s-a decis redeschiderea expozitiei, de aceasta data sub numele de Muzeul Basmelor, cu sprijinul Uniunii Artistilor Plastici din Crimeea. Sculptorii locali au realizat o serie de lucrari avand ca sursa de inspiratie cele mai populare basme traditionale, si noul muzeu era deschis oficial la inceputul lui august 1970, si ceea ce parea doar un modest inceput a devenit o traditie si unul dintre cele mai populare obiective turistice si culturale din regiune. In urmatoarele decenii peste 50 de artisti din URSS au trimis sculpturi in piatra, metal si lemn pentru Muzeul Basmelor, de la cele mici si delicate la instalatii si chiar casute intregi, de la cele vopsite in culori vii la cele ce pastrau nuantele originale ale lemnului, iar astazi colectia cuprinde peste 300 de piese, de o surprinzatoare varietate.
Korovin, Ialta
A.L.
Martie 2016
