In aceasta toamna la Editura Curtea Veche va aparea volumul Arta si Comunicare semnat de Adrian Leonard Mociulschi, volum in care autorul analizeaza impactul tehnologiei asupra valorilor culturale.
Adrian Leonard Mociulschi, lector la Universitatea Nationala de Muzica din Bucuresti, laureat al unor prestigioase premii internationale in domeniul muzical, publica acest volum la Curtea Veche dupa alte doua carti aparute la aceeasi editura.
Licentiat in muzica (Academia de Muzica Bucuresti, 1997) si in teologie (Institutul Teologic Romano-Catolic din Bucuresti, 2005), este membru al Uniunii Compozitorilor si Muzicologilor din Romania, doctor in muzica din anul 2006 si se numara printre cei 20 de absolventi ai Institutului MIDAS la nivel national, la acest moment. Music Institute for Doctoral Advanced Studies este singura scoala post-doctorala in muzicologie din Europa de Est.
- Prima Dumneavoastra carte este o monografie dedicata academicianului Stefan Niculescu. Ati studiat la Academia de Muzica din Bucuresti, titulatura de atunci a Universitatii Nationale de Muzica, la clasa reputatului muzicolog si compozitor. Cum v-a marcat personalitatea acestuia formarea artistica si evolutia ?
Adrian Mociulschi: Stefan Niculescu a fost un mare carturar si un dascal desavarsit. Si-a pus amprenta, prin eruditia sa, asupra celor din jur si mai ales asupra propriilor discipoli. Pot spune ca am vazut in persoana lui Stefan Niculescu un model de cea mai pura extractie renascentista, in plin secol XX. Prin valoare si realizari a fost si a ramas pentru mine un exemplu care mi-a revelat deschiderea catre cercetarea stiintifica interdisciplinara si autoeducatie, ajungand astfel la dezvoltarea propriei personalitati. As mai adauga ca Stefan Niculescu a imbinat armonios cele doua vocatii ale sale, ingineria si muzica. Aptitudinile pentru stiintele exacte si chemarea muzicii au constituit cheia profesionalismului sau riguros, prin intermediul caruia va fi adus nepretuite contributii societatii civile. Am dorit sa fac stiute toate acestea, prin intermediul volumului meu Stefan Niculescu: Poetica, matematica si armonie muzicala, cu atat mai mult cu cat opera sa este indreptatita sa se bucure de vizibilitate si in afara cercului restrans al specialistilor in domeniu.
- Sunteti si autorul cartii Evul Mediu: Arhitectura si Muzica, carte in care nu prezentati acest ev ca un timp intunecat, ci o vreme a ritmului si sacrului. Cum percepeti inceputul de secol XXI din aceleasi perspective: arhitectura si muzica ?
A.M.: As putea spune, mai intai, ca inceputul acestui nou mileniu l-as vedea, mai degraba, „intunecat”. Spiritul „feudal”, de pilda, il gasesc complet obscur si anacronic de fiecare data cand vad ca privilegii „ereditare” sau de grup se traduc astazi prin nepotismul contemporan - cel mai mare flagel al oricarei societati (din orice timp), in opinia mea.
Revenind la arhitectura, atunci cand o percep lipsita de armonia de sorginte muzicala sau de acea unitate organica care va fi inchegat marile catedrale gotice sau maretele edificii ale Renasterii, simt, cu acuitate, lipsa virtutii estetice. Elanul constructiilor pe verticala, care a produs fagurii de beton si sticla din marile orase, ar trebui sa aspire dincolo de functionalitatea spatiului de locuit, asa cum si urbanismul modern, de asemenea, ar trebui proiectat dupa legile aceleiasi armonii.
Cat priveste muzica, daca in Evul Mediu era studiata alaturi de aritmetica, geometrie si astronomie, constituind o stiinta exacta (in quadrivium), in prezent observam ca aceasta cale de cunoastere s-a pierdut. Intre comercial si experimente efemere, eu cred ca muzica trebuie sa moduleze pe taramul revelator al frumusetilor spirituale. In opinia mea, productiile din industria muzicala care nu privesc si dincolo de audienta risca sa ajunga la fel de trecatoare ca si unele creatii muzicale clasice-contemporane a caror lipsa de popularitate justifica chiar lipsa audientei lor.
- Debussy spunea ca muzica este aritmetica sunetelor asa cum optica este geometria luminii. Sunteti profesor de armonie. Aritmetica nu s-a schimbat, muzica ce vine astazi spre noi inseamna de multe ori zgomot. Sunt remedii, exista speranta ?
A.M.: Eu cred ca da, mai exista, inca, speranta! Desi traim intr-o lume poluata fonic de zgomote, acoperita de praful sonor (pe care eu l-am vazut, ani de-a randul, in festivaluri cu sali aproape goale), arta autentica nu poate fi invinsa de experimentele sonore din zodiile disonantei, uratului sau bruitismului. Personal, am ales refugiul in perimetrul muzicii clasice apartinand veacurilor trecute, zona care este, cel putin din punctul meu personal de vedere, spatiul real (iar nu cel virtual) al muzicii contemporane de pe scenele marilor filarmonici: Mozart, Beethoven, Chopin, Enescu etc.
Remediile vor veni de la sine. As evoca cuvintele profetice ale unui vizionar muzicolog pe care l-am avut ca profesor pe bancile conservatorului: „Secolul XXI va fi un secol al muzicii de buna calitate cu exceptiile, bineinteles acceptate a unor curente care se vor ivi si in continuare si pe care eu le consider ca niste mladite care cresc pe trunchiul viguros al unui copac, dar vine gradinarul, care acesta, in cazul nostru este TIMPUL si le curata, le va da la o parte, ramanand in continuare trunchiul viguros, asa cum a crescut el, de secole, in cazul nostru, de milenii.” (Vasile Iliut, 1933-2004).
- Descendenta Dumneavoastra este romano-poloneza. Cum va raportati la aceasta genetica culturala ?
A.M.: Sunt un adept al dialogului intercultural si apartenenta mea atat la tara de origine a stramosilor, cat si la patria lor de adoptie mi-a oferit posibilitatea mobilitatii intr-un spatiu cultural itinerant, intre Bucuresti si Varsovia. Relatiile istorice dintre cele doua state surori, Romania si Polonia, in concertul natiunilor Europei, constituie motorul dezvoltarii regionale pe multiple planuri. De aceea, ori de cate ori am avut ocazia, am considerat propriile demersuri culturale adevarate acte de diplomatie publica - daca ma gandesc la cel mai recent succes european adus de albumul colectiv New Polish Music for Choir, distins cu prestigioasa statueta Fryderyk Awards la Varsovia, in primavara acestui an.
- Albumul colectiv New Polish for Choir, desemnat cel mai bun album de muzica contemporana in cadrul Galei Fryderyk Awards Polonia 2012, include si lucrarea compusa de Dumneavoastra Agnus Dei. Ce ne puteti spune despre aceasta lucrare ?
A.M.: Compozitia muzicala Agnus Dei este de inspiratie sacra medievala si a fost scrisa pentru cor a cappella, in limba latina. Constituie o parte dintr-o lucrare mai ampla, aflata inca pe biroul meu de lucru. Prima auditie mondiala a lucrarii s-a produs in capitala Poloniei, chiar in anul in care la Bucuresti avea loc vizita istorica a Papei Ioan Paul al II-lea, in 1999. Ulterior a fost interpretata de Corul Preludiu in cadrul Festivalului International George Enescu, de Corul Academic Radio etc. Lucrarea a fost selectata apoi de prestigioasa casa de discuri poloneza Musica Sacra si inclusa in antologia de muzica corala care a primit ravnita statueta. Meritele acestui demers colectiv revin Maestrului Pawel Lukaszewski, profesor doctor hab. la Universitatea Chopin din Varsovia, apreciat la ora actuala drept unul dintre cei mai mari compozitori de muzica clasica ai Europei. Fryderyk Awards este adesea comparat cu Grammy-ul de peste ocean, pe buna dreptate. Pentru o mai buna intelegere a magnitudinii acestei mari competitii muzicale, precizez ca la actuala editie a fost nominalizat insusi Penderecki (care a ramas insa doar la acest stadiu, in urma votului membrilor Academiei de Fonografie ZPAV care numara peste 1000 de interpreti, autori, compozitori, producatori de muzica, regizori de videoclip, reprezentanti ai industriei muzicale, jurnalisti etc.).
- V-ati implicat in desfasurarea unor concursuri pentru copii, cum ar fi Concursul national de pian „Virtuozii” de la Braila, unde ati fost presedintele Juriului. Ce inseamna studiul unui instrument pentru un copil, cresc altfel copiii care studiaza un instrument ?
A.M.: Incurajez orice astfel de initiative, deoarece trebuie sa acordam tinerilor cat mai multe sanse de afirmare in competitii care sa stimuleze performanta si excelenta in muzica. Am fost foarte placut impresionat de numarul covarsitor al micutilor inscrisi in concurs, in conditiile in care toate premiile oferite au fost exclusiv onorifice (diplome, plachete si medalii). Este un lucru minunat atunci cand vezi tineri motivati doar de pasiunea pentru muzica, de spiritul de competitie fair-play, asa ca am oferit premii speciale tuturor participantilor. Personal insa ma intristez de fiecare data cand aud ca se atribuie importante premii in domeniul muzical unor concurenti care au rude de gradul I sau chiar proprii profesori (!) in... comisii! Notiunile de credibilitate, nepartinire si etica profesionala, in actul jurizarii artistice (de pilda a unor compozitii muzicale), oare nu ajung astfel sub semnul intrebarii? De aceea, personal, nu pun prea mare pret pe distinctii sau premii, ci doar pe dragostea pentru arta si frumos. Doar aceasta virtute trebuie cultivata si inca de la varstele cele mai fragede. Eu cred ca cei mici, prin studiul unui instrument din placere, vor avea parte de satisfactiile certe pe care doar marea muzica le poate oferi, se vor dezvolta frumos si cu armonie in suflet!
interviu consemnat
de Gabriela Paun
August 2012
