Despre maretie si drama cu Manfred Honeck
Discurile Orchestrei Simfonice din Pittsburgh au fost cele mai cautate discuri ale unei orchestre la standurile Humanitas de la salile de concert ale Festivalului Enescu 2017. Este o realitate care confirma si ea, in termeni seci de vanzari, succesul acestei orchestre americane care a renascut sub directoratul austriacului Manfred Honeck, inceput in stagiunea 2008-2009.Am ascultat aceasta orchestra si in concerte live, la Bucuresti, dar si in alte locuri din lume; i-am ascultat si majoritatea discurilor, toate inregistrari din concert; am ascultat si concertele de la Heinz Hall din Pittsburgh pe care orchestra le-a pus la dispozitia Radio Romania Muzical pentru difuzare, in cadrul unui parteneriat. Manfred Honeck spunea ca este constient ca piata discografica este saturata de interpretari ale unor mari opusuri si ca e nevoie de ceva nou; iar noutatea vine uneori din alegeri repertoriale, in special din prelucrari realizate de Honeck dupa alte opusuri - Fantezia Rusalka sau Elektra sunt exemple in acest sens, dar mai ales, dintr-o calitate tehnica si artistica iesita din comun a inregistrarilor.
De la captarea sunetului pana la ceea ce exprima muzica interpretata de membrii Orchestrei Simfonice din Pittsburgh: o lume care, pur si simplu, il subjuga pe ascultator.
Este si cazul acestui disc Sostakovici-Barber aparut in 8 septembrie 2017 la nivel mondial (data ultimului concert din festivalul Enescu pe care orchestra l-a sustinut la Bucuresti). De data aceasta, si repertoriul este unul special ales pentru a ilustra maretia si tragismul: una dintre cele mai cunoscute simfonii de sostakovici, a cincea si piesa pe care ascultatorii BBC au plasat-o pe primul loc intr-un top al celor mai triste piese scrise vreodata: Adagio pentru orchestra de coarde de Samuel Barber.
Manfred Honeck, un foarte bun cunoscator al simfoniilor lui Mahler, vorbeste in bookletul CD-ului despre legaturile pe care le-a gasit intre creatia lui Mahler si Simfonia a V-a de Sostakovici – o viziune noua si foarte interesant argumentata. Simfonia a V-a a fost scrisa de Sostakovici in 1937, la un an dupa ce devenise un indezirabil al regimului stalinist: Stalin plecase nemultumit de la o reprezentatie a operei Lady din Mtensk de Sostakovici. A cadea intr-o astfel de dizgratie nu insemna doar o neimplinire pentru creator; rima cu deportarea si moartea, iar sostakovici isi tinea sub pat valiza pregatita pentru cand va fi arestat de NKVD si deportat in Siberia. S-a izolat si a trait in teroare; a scris insa si aceasta simfonie a V-a care s-a bucurat de un foarte mare succes de public si critica in 1937. Oficialitatile au vazut in aceasta simfonie o poveste a modului cum comunismul il transforma pe om – o viziune triumfalista; rusii au simtit insa in muzica lui sostakovici, impregnata, mai ales in partea lenta, a treia, de ecourile muzicii ortodoxe, drama pe care o intreaga parte de lume a trait-o in comunism.
Aceasta din urma viziune respira si in interpretarea Orchestrei Simfonice din Pittsburgh: o viziune introvertita, emotionanta pana la lacrimi; in urma cu 80 ani, la premiera acestei simfonii, oamenii din sala au plans ascultand partea a treia; si cei de astazi pot trai cu intensitate aceleasi sentimente, ascultand aceasta simfonie emblematica pentru creatia secolului XX, in interpretarea Orchestrei Simfonice din Pittsburgh, care deja a fost numita de un critic american drept “cea mai buna din secolul XXI”, acesti primi 17 ani din secolul XXI.
Iar Barber in versiunea lui Honeck nu mai ramane cea mai trista muzica scrisa vreodata, ci prilej de meditatie religioasa: Barber insusi a scris un cor pe aceasta muzica, folosindu-se de versurile Agnus Dei din Missa catolica: “Mielul lui Dumnezeu, care ai luat asupra ta toate pacatele lumii, ai mila de noi, adu-ne pace”. Iar Manfred Honeck, care este un crestin practicant, a tradus in interpretarea sa inaltarea spirituala pe care o poate aduce aceasta muzica; stiu ca astazi nu prea mai e la moda sa vorbesti despre un asemenea subiect, insa trairea spirituala poate capata si alte forme decat inchinarea in fata moastelor....
Noul disc semnat de Orchestra Simfonica din Pittsburgh condusa de Manfred Honeck poate fi ascultat la Radio Romania Muzical luni, 30 octombrie, de la ora 19.00, in reluare duminica, 5 noiembrie, de la ora 13.05.
Ceaikovski cu Nemanja RadulovicTot despre emotie este vorba si in noul disc ce-l are in prim plan pe violonistul Nemanja Radulovic; insa cu totul alt tip de emotie si forma de exprimare. Daca Honeck este un introvert, Radulovic este extrovert - diferenta dintre apolinic si dionisiac.
Nemanja Radulovic este un violonist nascut in Serbia, astazi stabilit in Franta, in varsta de 32 ani. in 2001, la 16 ani, cucerea premiul I la Concursul Enescu de la Bucuresti. Odata cu debutul sau la casa Deutsche Grammophon din 2015, cu albumul “Journey East” care a primit un premiu Echo Klassik, a intrat in atentia lumii internationale: o prezenta proaspata nonconformista, promovata drept un artist care poate vorbi pe limba celor mai tineri care ar trebui atrasi catre muzica clasica.
E suficient sa-i vedem fotografia si ne dam seama imediat de aparitia mediatica a lui Radulovic, care insa nu concorda 100% cu modul cum canta (din fericire, in opinia mea). Pentru ca el nu este un David Garrett, care sa mearga catre repertorii extra-clasice, ci ramane in sfera muzicii clasice si a modurilor ei de exprimare – anul trecut si-a lansat un album cu muzica de Bach, iar acum, acest album Ceaikovski cu doua lucrari celebre: Concertul in Re major pentru vioara si orchestra, inregistrat alaturi de Orchestra Filarmonicii Borusan din Istanbul, dirijor Sasha Goetzel, si o transcriptie realizata de Yvan Cassar pentru viola, pian si orchestra dupa Variatiunile rococo (in original pentru violoncel si orchestra).
Nemanja Radulovic vorbeste despre emotie in materialul video care insoteste lansarea acestui album Ceaikovski; in muzica, auzim o exacerbare a emotiei, o interpretarea de tip rapsodic, cu fluctuatii de tempo, dar si momente, mai ales in cele in piano, foarte frumos realizate. Radulovic vorbeste, cred, pe limba celor care intr-o lume rece hipertehnologizata, au nevoie de socuri emotionale pentru a mai simti cu adevarat frumusetea. E o versiune foarte exaltata, la antipodul apolinicei interpretari propuse pentru acelasi concert pe discul aparut in 2016 semnat de Lisa Batiashvili si Daniel Barenboim.
Dar acesta este, cred, si una dintre specificitatile muzicii clasice: ca pentru aceeasi lucrare, sa existe interpretari atat de diferite, care sa rezoneze cu diferite tipologii umane si sensibilitati...
Discul Ceaikovski semnat de Nemanja Radulovic poate fi ascultat la Radio Romania Muzical luni, 6 noiembrie, de la ora 19.00, in reluare duminica, 12 noiembrie, de la ora 13.05.
Toate discurile in premiera prezentate la Radio Romania Muzical pot fi reascultate oricand pe site-ul proiectului Discurile anului 2017, Discul lui Radulovic este disponibil si in Romania, de exemplu pe emag.ro
Octombrie 2017
Cristina Comandasu
