.jpg)
1. Portretul Doctorului Gachet (prima versiune) (1890)
Unul dintre cele mai cunoscute si apreciate portrete pictate de Vincent van Gogh il infatiseaza pe nimeni altul decat doctorul Paul Gachet, un apropiat al artistului si cel care a avut grija de pictor in ultima parte a vietii acestuia. Van Gogh a pictat doua versiune ale aceleiasi lucrari (exista si o gravura), prima fiind si cea mai cunoscuta, fiind vanduta in mai 1990 pentru 82,5 milioane de dolari, stabilind la acel moment recordul mondial pentru cel mai scump tablou. Ceea ce l-ar fi uluit cu siguranta pe Van Gogh, dar i-ar fi trezit si o satisfactie cu gust amar, tinand cont de atacurile, dezinteresul si ironiile cu care s-a luptat aproape toata viata. O a doua versiune (despre care insa unii specialisti spun ca nu ar fi creatia lui Van Gogh) a ramas in familia doctorului Gachet, fiind donata ulterior statului francez si expusa la Musee d’Orsay din Paris. Categoric una din acele panze imediat asociate in perceptia publica lui Vincent van Gogh, dominata de expresia melancolica a modelului. Interesant este ca daca initial Van Gogh a fost reticent si sceptic in privinta doctorului, poate si cu prudenta speriata a celui care isi revenea treptat dupa o cadere nervoasa, ulterior il va considera in corespondenta sa un prieten adevarat, iar perioada petrecuta sub supravegherea acestuia avea sa fie si surprinzator de prolifica.
2. Cap de taran cu pipa (1885)
Pentru Van Gogh lumea satului si cea a muncitorilor (mai ales a minerilor) a fost si a ramas o sursa constanta de inspiratie, mai ales in perioada in care continua sa lucreze intr-o maniera realista, in care influenta lui Millet, de exemplu, unul dintre maestrii sai recunoscuti, se facea in continuare simtita. Universul celor saraci, bolnavi, traind intr-o lume trista in care bucuriile erau rare, iar fericirea iluzorie, spatiu pe care a incercat sa il schimbe in perioada in care si-a dorit sa fie pastor, pentru ca ulterior sa fie un loc in care isi gasea modelele. Acest taran anonim, cu trasaturile sale dure, imbatranite, ostenite, fumand dintr-o pipa ce pare a fi de lut (ieftine, populare, dar prea putin rezistente) era genul de model care il atragea pe Van Gogh in aceasta perioada. Si cum el insusi era un pasionat fumator care nu se dezlipea nicicand de pipa (uneori in scrisorile catre Theo ii marturiseste cat de mult il ajuta tutunul) poate ca pictorul a vazut in acest model un fel de confrate.
3. Portretul unui batran (1885)
Aflat astazi in colectia Muzeului Van Gogh din Amsterdam, acest portret in maniera clasica, dominat de tristetea si resemnarea modelului al carui nume nu s-a pastrat – dar despre care Vincent ii scria cu entuziasm lui Theo, spunand ca a gasit un batran “splendid” pentru viitorul tablou – a fost realizat spre sfarsitul anului, in decembrie, si a ajuns la putina vreme in colectia lui Theo van Gogh, cel care primea adesea de la Vincent lucrari, pentru a le pastra sau intr-un caz fericit spre a le vinde. Un portret expresiv, plin de forta, amintind prin tonurile intunecate de o perioada indepartata din creatia lui Van Gogh, lucrarea prea putin cunoscuta de publicul larg dovedea ca Vincent isi pastrase fascinatia pentru vechea scoala olandeza si pentru nuantele ce evocau mai curand melancolia decat vitalitatea exploziva de mai tarziu.
4. Portretul locotenentului Milliet (1888)
Pictat in toamna anului 1888, pe cand Van Gogh descoperise Arles, este unul din portretele pentru care pictorul a folosit din nou unul dintre amicii sai, Paul-Eugene Milliet, militar de cariera care ii era prieten, ucenic in ale picturii (a luat lectii de desen de la Van Gogh si uneori l-a insotit cand acesta picta in aer liber) si mai presus de toate tovaras de bautura in lungile seri in doi sau mai multi. Dupa cum il descria pictorul (cu un amestec de admiratie, ironie si invidie), Milliet era unul dintre seducatorii locali foarte admirati de tinerele (si nu numai) din Arles, gata mereu sa faca o noua cucerire si sa dea piept cu opinia publica, uneori de-a dreptul scandalizata de escapadele sale. Ceea ce nu il facea sa renunte. Van Gogh il picteaza intr-o pozitie demna, martiala, in uniforma (luna si steaua din colt simbolizand gradul acestuia), ca un simbol al cuceritorului, desi se pare ca militarul nu a fost un model prea comod sau prea rabdator, fiind insa la final multumit de rezultat.
5. Portretul postasului Joseph Roulin (1888)
Mai mult decat un simplu cunoscut, Roulin a fost apropiat de Vincent van Gogh in perioada in care acesta a trait si lucrat in Arles, fiind vecini si prieteni. Van Gogh a pictat in repetate randuri intreaga familie Roulin – tatal, mama si cei trei copii – s-a intalnit adesea cu Joseph la cafeneaua de aici, iar cei cinci s-au dovedit modele rabdatoare si chiar bucuroase, dar i-au oferit pictorului care se lupta in continuare cu alcoolismul si crizele nervoase linistea unui cadru familial mult dorit. Portretul ce il infatiseaza pe Joseph in uniforma lui de postas a fost pictat in vara lui 1888, in iulie, si ramane nu doar unul dintre cele mai reusite tablouri din aceasta perioada, dar si unul care ii atrage si astazi pe admiratorii lui Van Gogh in primul rand prin luminozitatea expresiva si prin caldura pe care modestul postas pare ca o emana spre privitor. Poate ca Van Gogh privea cu admiratie si chiar cu invidie micul univers casnic in care traia noul sau prieten, de unde si simpatia vadita folosita pentru a construi intreaga compozitie.
Foto: wikipedia.org, art-vangogh.com, vangoghmuseum.nl
