Kirk Douglas – Lust For Life (1956)Celebrul actor a abordat rolul oferit in filmul regizat de Vincente Minnelli cu o intensitate care i-a cucerit pe unii critici, in vreme ce altii au gasit ca dincolo de forta expresiva Kirk Douglas parea ca a depasit conturul personajului, ca a dat nastere unui Vincent van Gogh prea teatral, parand mai curand ca joaca decat traieste.
Primind a treia nominalizare la Oscar pentru acest rol, Douglas a avut si doua mari avantaje: un scenariu bun (bazat pe romanul lui Irving Stone, un bestseller foarte apreciat in urma cu decenii) si pe nimeni altul decat Anthony Quinn in rolul prietenului Paul Gauguin, neasteptat de convingator si seducator.
Jucat si vazut de Douglas, van Gogh este direct, exploziv, sufera si se lupta atat cu ceilalti cat mai ales cu sine, isi iubeste picturile si are dese momente in care capata un aer profetic, aproape fanatic, ceea ce face din Lust For Life una din acele pelicule biografice de neratat.
Willem Dafoe – At Eternity’s Gate (2018)
Un actor extraordinar de versatil si carismatic, Dafoe reuseste intr-un film mai curand expresionist decat dramatic nu doar sa fie van Gogh, ci sa isi impuna o veritabil si inimitabila metamorfoza, devenind van Gogh. Sau cel putin acel van Gogh pe care il se simte ca l-a privit, studiat si a incercat sa il inteleaga, ajutat si de un film cu numeroase cadre de o surprinzatoare si simpla frumusete. Ferindu-se de tentatia unei biografii ample si alegand o parte din viata pictorului in care acesta trecea (din nou) prin momente pe care le suporta tot mai greu, in buna masura din cauza relatiei tensionate cu Gauguin (si nu numai) si a felului in care incerca sa tina totul in echilibru, fara mare succes, regizorul i-a oferit lui Willem Dafoe spatiul narativ de care acesta avea nevoie pentru o aparitie peste ca nu se va putea trece in viitor cand vine vorba de Vincent van Gogh.
Tim Roth – Vincent & Theo (1990)Fara Theo van Gogh foarte probabil ca nu am fi vorbit astazi despre Vincent van Gogh, fratele fiind cel care a crezut neconditionat in talentul pictorului, care l-a sustinut moral si financiar (chiar in perioade in care el insusi se descurca tot mai greu) si a fost dispus mereu sa faca totul pentru ca Vincent sa isi realizeze visul. Theo a stiut mereu ca fratele sau este un mare artist, chiar atunci cand ceilalti nu intelegeau nimic din picturile lui (pana la urma avea sa vanda in timpul vietii o singura lucrare), iar relatia dintre cei doi a fascinat biografii de ieri si de azi. Regizorul Robert Altman prezinta in filmul sau tocmai legatura extraordinara dintre cei doi, si chiar daca atunci cronicile nu au fost tocmai entuziaste Vincent jucat de Tim Roth ramane o dureroasa lectie de actorie. Roth a stiut cum sa dozeze suferinta personajului, cum sa joace un pictor care pierde treptat controlul asupra sa, care depinde de Theo si in acelasi timp se simte vinovat pentru ca este o povara, un Vincent care sufera dar nu se poate elibera de sine. Si care stie ca oricat de multe greutati i-ar face lui Theo acesta va fi mereu acolo, singurul care crede fara rezerve in tablourile sale.
Tony Curran – Doctor Who (2010)
Doar o scena intr-un episod al serialului Doctor Who a fost suficienta pentru ca Tony Curran sa reuseasca, practic fara cuvinte, un Vincent van Gogh uman, emotionant si atat de prezent incat domina totul. Dincolo de intriga episodului din al cincilea sezon, purtand chiar numele de “Vincent and the Doctor”, momentul esential este cel in care Vincent van Gogh ajunge in 2010 la Paris si poate vizita expozitia unde sunt prezentate unele dintre cele mai bune tablouri care ii poarta semnatura. Un pictor respins, fara succes, luptandu-se mereu cu obsesia ca munca sa nu valoreaza nimic pentru ceilalti are sansa celei mai importante recompense postume: publicul il iubeste. Iar Curran a reusit ca intr-un serial de televiziune si folosindu-si mai mult ochii inlacrimati sa transmita privitorului toata fericirea nebuneasca pe care ar fi simtit-o adevaratul van Gogh daca ar fi intuit, fie si pentru o clipa, cat de important va fi numele sau mai tarziu.
Martin Scorsese – Dreams (1990)
Akira Kurosawa, Vincent van Gogh, Martin Scorsese. Una dintre povestirile filmului-antologie realizat de legendarul regizor in 1990 il are ca erou pe nimeni altul decat pe celebrul pictor, dar surprinzatoare este alegerea celui care l-a jucat: un alt mare regizor, Martin Scorsese. Cu celebra palarie de paie, conversand intr-un spatiu fantastic desprins din lucrarile sale, van Gogh este maestrul care discuta ca intr-un vis cu un viitor pictor, iar totul se misca dupa acea logica suprarealista a fantasmelor nocturne, maestrul disparand pentru a se lasa cautat de ucenic prin mai multe tablouri. Akira Kurosawa si-a folosit chiar propriile vise pentru suita de scene din antologie, iar Martin Scorsese a reusit un Vincent van Gogh ce are permanent ceva din consistenta reveriei, a imaginarului. Un van Gogh captiv intr-un lan de grau cu corbi.
Foto: pinterest.com, parade.com, amazon.com, openculture.com,
