1. Napoleon Bonaparte a pastrat vreme de patru ani tabloul pe peretele dormitorului sau din Palatul Tuileries, fiind cu totul fascinat de portret. Se spune chiar ca s-ar fi indragostit mai tarziu de Teresa Guadagni pentru ca aceasta era o descendenta a enigmaticei Lisa Gherardini, cea care potrivit celor mai multi istorici i-ar fi servit drept model. Leonardo lucrase la el intre 1503 si 1506, fara sa il termine vreodata, revenind in repetate randuri asupra compozitiei. Pictorul nu si-a primit banii pentru aceasta comanda pentru simplul motiv ca tabloul nu a fost dat sotului frumoasei Lisa Gherardini, bogatul negustor florentin Francesco del Giocondo. 2. Unul dintre cele mai cunoscute tablouri din istoria artei nu este (in acest moment) asigurat impotriva furturilor. Motivul este unul foarte simplu: cum nimeni nu ar putea sa puna un pret pe Mona Lisa cel putin scriptic nu i se poate gasi un echivalent in bani. In 1962-1963, cand lucrarea a fost imprumutata Statelor Unite ale Americii pentru a fi expusa la New York si Washington, a fost propusa o asigurare de 100 de milioane de dolari atunci, cea mai mare inregistrata vreodata pentru o opera de arta. Nu a fost achizitionata polita, dar paza si transportul lucrarii s-ar fi apropiat, potrivit unor surse, de o suma comparabila. E adevarat ca a trecut mai bine de un secol de cand tabloul a fost furat de la Muzeul Luvru chiar de un angajat al institutiei, revenind “acasa” doi ani mai tarziu, in 1913. Atunci printre suspectii interogati cu privire la disparitia tabloului s-a numarat insusi Pablo Picasso. Amuzant este ca pana la acest furt omniprezent in presa vremii tabloul nu parea sa aiba o valoarea speciala chiar si pentru admiratorii lui Leonardo, dar de atunci popularitatea sa a crescut exponential.
3. Mona Lisa a fost furata in 1911 de un anume Vincenzo Peruggia, caz care a starnit un imens scandal, desi faptuitorul avea sa declare ca a facut-o nu pentru bani, ci pentru ca tabloul sa poata fi adus inapoi acasa, in Italia, de unde fusese “furat de Napoleon”. Peruggia avea sa fie ulterior privit cu simpatie de o buna parte a presei din tara natala, iar gestul sau interpretat ca un act de revolta romantica. Hotul a procedat intr-o maniera brutal de simpla: a intrat in Muzeu, a asteptat ascuns pana la ora inchiderii (cum lucra acolo prezenta sa atat de tarzie nu ar fi atras atentia nimanui), a luat pur si simplu tabloul de pe perete, s-a ascuns pe una din scarile de serviciu unde a indepartat rama, a pus panza sub haina si a iesit calm, zambitor, sigur de reusita. A fost si unul dintre evenimentele care i-au facut pe administratori sa ia mult mai in serios paza muzeelor.
4. Chiar daca nimeni nu a mai incercat sa il fure (dincolo de masurile speciale de siguranta unde ar putea fi vandut?) Mona Lisa a fost in repetate randuri tinta vandalilor. In 1956 de exemplu doi vizitatori au incercat sa distruga tabloul, prima oara cu acid, a doua oara cu o piatra. Nu intamplator in prezent Mona Lisa este aparata de un geam special antiglont, de care cu siguranta este greu, daca nu chiar imposibil de trecut. Geamul de protectie a fost primit din partea guvernului nipon dupa ce Mona Lisa a fost expusa in Japonia in 1974.
5. In fiecare an acest tabloul este vazut de peste sase milioane de vizitatori.
6. Astazi chipul enigmatic nu mai are gene sau sprancene, si s-a crezut multa vreme ca Leonardo da Vinci fie nu a apucat sa le picteze (era ceva obisnuit pentru maestru sa nu isi termine lucrarile, trecand mereu la un alt proiect care il acapara cu totul) fie le-a sters, nemultumit. Mai multe analize si teste au aratat insa ca initial Mona Lisa avea sprancene si gene, dar in timp acestea s-au sters treptat, probabil din cauza unor lucrari de restaurare facute fara pricepere,
7. In perioada celui de al Doilea Razboi Mondial Mona Lisa a fost mutata de nu mai putin de sase ori, de teama ca ar putea cadea in mana nazistilor, care organizasera un jaf organizat al operelor de arta pentru un viitor muzeu colosal al Reich-ului.
8. Marcel Duchamp a realizat o Mona Lisa cu o mustata de muschetar, o parodie care a amuzat o parte a publicului, dar i-a revoltat pe cei care au vazut-o ca pe o ironie ieftina. Nu a fost si singurul avangardist inspirat de celebrul tablou. In 1883 era expusa lucrarea Le rire, cu Mona Lisa fumand o pipa, autorul fiind Sapeck (Eugene Bataille). Si Salvador Dali a pictat in 1954 un Autoportret ca Mona Lisa, in vreme ce Andy Warhol a oferit la randu-i propria interpretare.
Foto: wikipedia.org
