Situat intr-o pozitie privilegiata, pe coasta nord-estica a peninsulei iberice, la marginea Mediteranei, Barcelona este al doilea oras ca marime din Spania, fiind si capitala Cataloniei, una din cele 17 comunitati autonome ale tarii. In Barcelona se vorbesc doua limbi oficiale : Catalana si spaniola castiliana, cunoscute de cei mai multi dintre cei mai bine de un milion si jumatate de locuitori, chiar patru milioane daca luam in calcul zonele limitrofe ale orasului.
Barcelona este inainte de orice un oras mediteranean, nu doar datorita pozitie geografice, ci mai ales datorita istoriei, traditiilor si influentelor culturale. Istoria scrisa a orasului incepe din secolul II IdHr, cand romanii infiintau aici o colonie, care va deveni peste secole un centru cultural si financiar deosebit de puternic, mai ales in secolul XIX, cand Targul Mondial din 1888 devenea un simbol al industrializarii. Barcelona este mai mult decat un simplu oras, mai curand un amestec de influente si culturi, iar un vizitator neobisnuit cu aceasta dimensiune a metropolei va fi surprins mai ales de felul in care modernul se imbina perfect cu traditia. Centrul vechi, in stil gotic, s-a pastrat aproape intact, iar paienjenisul de stradute amintesc de stilul vechi al orasului, inainte c a acesta sa fie extins incepand din secolul XIX.
Istoria orasului Barcelona
Povestea orsaului incepe in jur de 230 IdHr, cand a fost fondata aici o colonie, unele surse afirmand ca era vorba de cartaginezi. Invadata de vizigoti si apoi de musulmani, Barcelona a inceput sa se dezvolte dupa ce armatele crestine au reusit sa ii alunge pe musulmani in jur de 801 DHr. Incepand din secolul XII zona a inceput sa fie tot mai puternica, iar orasul s-a dezvoltat intr-un ritm accelerat, mai ales pe masura ce califatul Cordoba se prabusea lent. Catalanii au reusit sa formeze pana in secolul XIV un mic imperiu, care includea Sicilia, Malta, Sardinia, Valencia, cateva provincii franceze, parti din Grecia. Dar pana in secolul urmator, ciuma, prabusirea financiara si mai ales redutabila concurenta de piata a genovezilor a dus la sfarsitul acestui imperiu.
Chiar daca pentru un timp catalanii au sperat ca unirea cu regatul Castilia ii va salva de la prabusire, mostenitorii coroanei Castiliei si Aragonului s-au dovedit mai curand interesati sa foloseasca provincia Catalunya ca sursa de finantare pentru propriile proiecte. In 1462 o revolta impotriva regelui Ioan II se termina in 1473 cu un asediu care devasteaza orasul, iar Barcelona este anexata statului Castilian, dar nu primeste nici o parte din bogatiile aduse din Americi. Atunci Castilia a castigat bogatii ametitoare, ceea ce a dus si la un sir de revolte, inabusite rapid, pana la izbucnirea Razboiului Spaniol de Secesiune. Atunci Catalonia se aliaza cu Britania si Austria impotriva lui Felipe V, "candidatul" francez la tronul Spaniei. Dupa un alt asediu devastator, Barcelona este din nou cucerita in 1714, catalana este interzisa, iar Felipe, marele castigator, construieste in apropiere un impresionant fort, Ciutadella, pentru a veghea astfel asupra poporului sau.
Dupa 1778 Catalonia incepe sa faca si comert cu America, iar bogatiile dobandite astfel duc la prima revolutie industriala spaniola, in principal datorita comertului si prelucrarii bumbacului, dar si a vinurilor si fierului. Pana spre jumatatea secolului XIX, cultura si limba catalana au primit un nou imbold datorita romantismului european, chiar cand mai aveau numai putin pana la disparitie. Renasterea catalana, Renaixenca, a devenit o adevarata cruciada moderna, in care poetii si scriitori incercau sa readuca la viata limba si traditiile poporului. In paralel a aparut si un puternic curent nationalist, care a fost acceptat si urmat de majoritatea clasei politice.
Inceputul secolului XX avea sa fie deosebit de agitat si tulbure, pe masura ce factiunile anarhiste, republicane, regionaliste au intrat in conflict deschis, in paralel cu lupta dintre politie si crima organizata. Populatia orasului a crescut rapid, ajungand in 1900 la peste jumatate de milion, iar in 1930 la un milion, pe masura ce piata de munca se dezvolta, dar la fel de rapid a crescut si rata criminalitatii. Majoritatea muncitorilor din Barcelona au imbratisat cauza anarhista, iar grevele si asasinarile liderilor sindicale au aruncat orasul in haos. In 1931, odata cu cea de a Doua Republica Spaniola, nationalistii catalani au proclamat republica in cadrul Federatiei Iberice, iar Catalonia si-a castigat pentru scurt timp autonomia, dupa ce Frontul Popular de stanga a castigat alegerile din februarie 1936. Pentru aproape un an orasul a fost condus de anarhisti si marxisti, pentru ca in mai 1937 sa izbucneasca puternice conflicte de strada intre cele doua tabere, care au durat cateva zile si s-au soldat cu cel putin 1500 de morti.
In timpul Razboiului Civil Barcelona a fost ultimul bastion republican, cucerit de fortele lui Franco in ianuarie 1939, cu cateva luni inainte de sfarsitul razboiului. Mii de catalani au preferat sa paraseasca tara, refugiindu-se in special in Franta si Andorra, decat sa accepte regimul franchist. La randul sau, Franco nu a ezitat sa lupte impotriva rebelilor, interzicand catalana si aducand in regiune numerosi imigranti, in speranta de a stopa astfel nationalismul catalan. Franco a mers pana la a interzice unul dintre dansurile traditionale catalane, sardana, dar fara prea mult succes.
Dupa moartea lui Franco, Catalonia a incercat sa se redevina o natiune, a fost reinstaurat parlamentul local, Generalitat, si chiar in prezent se discuta despre independenta, desi este putin probabil ca acest oras care inseamna atat de mult pentru Spania sa se desparta de aceasta.
