Mostenise o suma destul de mare la moartea mamei si dupa ce vanduse ce alte proprietati avea familia Cezanne chiar aici, in regiune, si-a permis sa construiasca si un atelier la etaj, cu multa lumina si spatiu suficient, dupa planurile sale. Va dura cam zece luni pana sa fie gata, in vreme ce la parter ramasesera dormitoarele, baia, camara si bucataria. Izolat, linistit, va transforma incepand din toamna lui 1902 atelierul in micul sau univers intim, mereu intr-o
dezordine fabuloasa care ii uluia adesea pe vizitatori, intr-un surprinzator contrast cu minutiozitatea adesea aproape geometrica a operei sale. Va petrece aici ultimii patru ani din viata, lucrand cu frenezie si un entuziasm renascut, si respectand zilnic, indiferent de vreme, un program strict. Trecatorii puteau sa vada in fiecare dimineata silueta deja familiara a pictorului care parasea apartamentul cochet din Rue Boulegon, dupa ce isi luase la revedere de la sotia sa, si pasea in felul lui repezit si cu aerul sau absent spre atelier. Lucra acolo pana spre orele patru, chiar cinci dupa-amiaza, profitand din plin de lumina intensa, calda, si era pentru prima oara cand Cezanne se simtea cu adevarat in largul sau. Pictase mereu cu pasiune, luptase cu furie impotriva criticilor si artei academiste, intrase adesea in conflicte si nu se sfiise sa provoace veritabile scandaluri, totul pentru arta sa. Acum era cu adevarat fericit.
Dupa moartea lui intreaga proprietate, inclusiv atelierul, aveau sa fie mostenite de fiul artistului, pentru ca in 1921 totul sa fie cumparat de Marcel Joannon (mai cunoscut ca Marcel Provence). Veritabil loc de pelerinaj pentru admiratorii lui Cezanne, printre care se numara si reputatul John Rewald, unul dintre specialistii in opera maestrului si cel care va juca un rol esential in deschiderea muzeului, casa si mai ales atelierul ar fi fost in pericol sa dispara. Poate un nou proprietar si-ar fi dorit sa darame totul si sa ridice o constructie moderna. Va dura decenii, pana in 1952, ca un comitet fondata de John Rewald si James Lord sa poata strange suma necesara pentru a cumpara proprietatea, transformata in cele din urma, asa cum era firesc, in muzeu. Unul dintre cele mai populare din Franta si categoric o destinatie obligatorie pentru oricine este interesat de pictura franceza si mai ales de impresionism si post-impresionism.
Din fericire atelierul a fost pastrat ca o veritabila capsula a timpului, asa cum era in timpul vietii lui Cezanne, cu obiectele de o uluitoare diversitate pe care le folosea pentru picturile sale. Portelanuri, flori de hartie, fructe de ceara, sticle, vaze, chiar si mici piese de ipsos, altfel obiecte banale ce au devenit pretioase pentru ca au fost atinse, privite sau pur si simplu s-au gasit in preajma pictorului. Atelierul poate fi vizitat si astazi, gasindu-se la numarul 9 pe strada ce poarta numele lui Paul Cezanne, in Aix-en-Provence.
Foto: cezanne-en-provence.com, wikipedia.org
