S-a impus atat in Franta, cat si in intreaga lume ca o actrita care reuseste sa imbine frumusetea si carisma tipic europeana cu stapanirea oricarui rol, chiar a unor partituri dificile. Pe numele ei adevarat Sophie Maupu, actrita s-a nascut pe 17 noiembrie 1966 la Paris si a inceput sa joace in filme de la varsta de 14 ani, reusind sa surprinda prin frumusetea ingenua si mai ales prin pasiunea cu care juca. |
Pana sa ajunga insa pe platourile de filmare, viata ei era obisnuita, fara evenimente iesite din comun. Familia Maupu locuia intr-o suburbie a Parisului, iar tatal era un simplu sofer de camion. Sophie a aflat de la una dintre prietenele sale ca regizorul francez Claude Pinoteau organizae o preselectie pentru noul sau film cu adolescenti La Boum. Sophie a reusit sa obtina un rol, fiind selectata dintre peste 1000 de candidate, iar filmul, chiar daca practic necunoscut in afara tarii, s-a dovedit un mare succes in Franta, urmand reteta americana a filmelor de gen. A urmat continuarea La Boum 2, in care a jucat din nou Sophie Marceau.
Chiar daca scenariul nu ii oferea spatiul necesar pentru a se desfasura, Marceau a reusit sa impresioneze suficient pentru a primi in 1938 Premiul Cesar la categoria Cea mai Promitoare Actrita, ca o confirmare a talentului ei. Numai ca la 16 ani tanara debutanta semnase un cotnract cu Studiourile Gaumont, pentru anularea caruia trebuia sa plateasca impresionanta suma de un milion de franci. Altfel, era nevoita sa continue sa lucreze pentru acestia si sa accepte practic orice rol.
Decisa sa devina o mare actrita, reuseste sa stranga banii pentru a rupe contractul, imprumutandu-se din toate partile, iar pentru o perioada aceasta povara financiara avea sa fie deosebit de apasatoare. Numai ca in scurt timp toate aceste greseli de tinerete au inceput sa fie uitate datorita rolurilor din cinematografia franceza. Joaca in Fort Saganne si Joyeuse Paques in 1984, un an mai tarziu in L'Amour Braque (regizat de prietenul ei Andrzej Zulawski, marea sa dragoste) si Police, in 1986 Descente aux Enfers iar in 1989 Mes Nuits Sont Plus Belles Que Vos Jours, din nou in regia lui Andrzej Zulawski. Aceste roluri si altele, mai putin importante, au impus-o in cinematografia franceza ca o tanara actrita talentata, cu un fizic si un farmec foarte "francaises", dar suficient de sigura pe sine pentru a face fata oricarei provocari. Castiga un nou premiu in 1988, cel de Cea mai buna actrita intr-un film romantic, pentru rolul din Chouans, la un festival de gen. Joaca in 1990 in Pacific Palisades in 1990 si La Note Bleue (al treilea film regizat de iubitul ei), pentru a opta apoi pentru roluri usoare, in comedii precum Fanfan in 1993 si La Fille de D'Artagnan in 1994.
Aceeasi nevoie de schimbare o face sa accepte o noua provocare : rolul din Eurydice in 1991, care ii va aduce un nou premiu. Va reveni pe scena de teatru in 1994, in rolul Eliza Dolittle din Pygmalion. Era bine, dar nu suficient, pentru ca Sophie Marceau nu era cunoscuta pe piata internationala.
Se va impune dupa rolul Printesei Isabelle din Braveheart, pelicula regizata de Mel Gibson (care va juca si rolul principal), film care a castigat nu doar premii Oscar, ci si numerosi fani. Iar frumusetea actritei franceze i-a oferit pentru prima oara sansa unei cariere in cetatea filmului. |  |
Pe fondul euforiei Braveheart, Marceau isi face si debutul ca regizor, realizand un film de noua minute, L'Aube a L'envers, prezentat la Festivalul de Film de la Cannes. Chiar daca era indragostita de stilul european de a face film si incerca sa nu se lase atrasa de industria de la Hollywood, accepta mai multe roluri in pelicule americane, mai mult sau mai putin de succes.
Debutul are loc in comedia Lost & Found, fara prea mult succes. Este insa remarcata de criticii si cinefilii americani pentru evolutia de exceptie din A Midsummer Night's Dream, unde reuseste sa joace alaturi de Michelle Pfeiffer si Calista Flockhart. In 1999, in pofida ezitarilor si chiar a protestelor unor admiratori prea infocati, devine noua "Bond Girl", jucand rolul de Elektra King in cel de al 19-lea film din seria Bond, alaturi de Pierce Brosnan. The World Is Not Enough, chiar daca era departe de seriozitatea filmului francez, ii pune in valoare mai ales farmecul, iar Sophie Marceau incepe sa se imparta intre Europa si America, preferand sa joace in filmele care o atrag. Dupa ce termina cu filmarile pentru Bond, in acelasi stil infernal care o consacrase joaca in alte doua filme frantuzesti : La Fidelite, regizat de acelasi Zulawski si straniul Belphegor Le Fantome Du Louvre, un horror usor, dar profund european.
Pe 24 iulie 1995 naste primul ei copil, un baiat, din relatia cu Andrzej Zulawski. Cei doi se vor desparti mai tarziu, Marceau casatorindu-se peste catva timp. Este cunoscuta si pentru implicarea sa in sustinerea unor fundatii ecologiste si de protectie a animalelor. Este directorul unei fundatii, Arc-en-Ciel, dedicata sprijinirii copiiilor fara posibilitati financiare.
Continua sa joace, in principal in productii franceze, cele mai recente fiind A Ce Soir (2003) si Anthony Zimmer (2004).
