Petre Tutea s-a nascut la 6 octombrie 1901 in comuna Boteni din judetul Arges, in familia unui preot ortodox
A facut parte, in perioada dintre cele doua razboaie mondiale, din elita intelectuala a tarii. Studiase Dreptul la Cluj, se initiase in istoria formelor de guvernamant la Universitatea "Humbold" din Berlin si devorase pe cont propriu mii de carti, ajungand inca inainte de a implini treizeci de ani un erudit.
Ganditor original, considerat un "geniu al oralitatii", nationalist fervent, deopotriva sincer si declamativ, prieten al lui Nae Ionescu si al celor formati la scoala lui - Mircea Eliade, Emil Cioran, Mircea Vulcanescu, Constantin Noica s. a. -, s-a bucurat de recunoasterea contemporanilor.
In timpul lui Ion Antonescu a fost director in Ministerul Economiei. Dupa instaurarea regimului comunist a cazut in dizgratie si a avut de suferit represalii drastice, fiind anchetat, batut si intemnitat.
In cursul a 13 ani de detentie (1948-1953 si 1956-1964) a trecut prin penitenciare din Bucuresti, Jilava, Ocnele Mari si Aiud, cunoscute ca locuri de exterminare a detinutilor politici.
A reusit sa supravietuiasca si, mai mult decat atat, sa continue sa vorbeasca celor din jur, detinuti si gardieni, despre credinta sa in destinul poporului roman si in valorile crestinismului. O fraza rostita de el in inchisoare a ramas celebra: "Fratilor, daca murim aici in lanturi si in haine vargate nu noi facem cinste Poporului Roman, ci Poporul Roman ne-a facut onoarea sa murim pentru el!"
Eliberat in 1964, a dus o viata de proscris. Locuia intr-o garsoniera modesta de la ultimul etaj al unui bloc de langa Cismigiu (str. Episcop Ambrozie nr. 2-4, etaj VIII, apart. 49, sector 1, Bucuresti) si, neavand dreptul sa publice, traia aproape exclusiv dintr-un ajutor banesc dat de Uniunea Scriitorilor. ("Il gaseam aproape zilnic - isi va aminti peste ani Horia Stanca - la restaurantul-cantina al Uniunii, unde el lua masa si unde ne procuram amandoi alimente pentru acasa de la bufetul restaurantului. Il vedeam, inalt, spatos, mai subtirit, stand frumos la coada intre colegi tineri si foarte tineri, nici unul deajuns de politicos sa-i cedeze randul. Majoritatea acestora n-avea idee cine era...").
Dupa 1989, a fost redescoperit de societatea romaneasca, datorita zelului unor studenti (Marian Munteanu, Radu Preda s.a.) care au vazut in el un mentor si un vizionar si i-au consemnat cu evlavie enunturile apodictice.
Atrase de excentricitatea personajului si de pozitia lui anticomunista transanta, presa scrisa si televiziunea au dat amploare redescoperirii.
In unele zile Petre Tutea era vizitat si de cate opt-zece ziaristi, care ii solicitau declaratii sau interviuri. Situatia lui materiala a ramas insa la fel de precara.
Intr-o scrisoare adresata lui Emil Cioran in 1990, exista un post-scriptum edificator: "Am o dorinta, sa cumperi garsoniera mea, fiindca nu vreau sa mor chirias: poate sa-ti serveasca vreodata la venirea ta in Bucuresti, impreuna cu doamna. Este in centrul Bucurestiului, langa Cismigiu. Intr-o proprietate a lui Emil Cioran nu ma simt chirias."
A murit in dimineata zilei de 3 decembrie 1991 si a fost inmormantat, asa cum si-a dorit, in satul lui natal, Boteni, unde trupul neinsufletit i-a fost dus cu un car tras de boi.
Iata cateva din cugetarile marelui filosof:
- "In principiu, am certitudinea invincibilitatii poporului roman; si ca, asa cum a iesit din impas cu Ceausescu, va iesi din orice impas. Asa cum a facut Unirea Principatelor, impotriva a trei mari puteri, otomana, austriaca si rusa, si a facut unitatea inaintea Unitatii Italiei... E atat de viguros neamul asta al nostru, ca nu ma indoiesc ca virtutile il scot din impas. Asta e certitudinea mea. Istoria lui imi da argumente in sprijinul credintei mele ca poporul roman nu poate fi infrant.";
- "Prima conditie a unui roman este sa creada ca poporul roman este asa cum sunt pomii, cum sunt animalele, cum e regnul mineral sau vegetal sau animal... Ce face poporul roman e mai putin important decat faptul ca el este pe lume."
- "Nimic nu poate inlocui crestinismul; nici cultura antica precrestina. Eu sunt de parere ca apogeul Europei nu e la Atena, ci in Evul Mediu, cand Dumnezeu umbla din casa in casa. Eu definesc stralucirea epocilor istorice in functie de geniul religios al epocii, nu in functie de ispravi politice."
- "Despre crestinism, Bergson spune ca noi il respiram. Are materialitatea aerului. Seamana cu aerul. Noi suntem crestini fara sa vrem. Si cand suntem atei suntem crestini: ca respiram crestinismul cum respiram aerul."
- "Dar uite ce vreau sa va spun eu si va rog sa o luati ca atare: nu-mi pot face autobiografia, fiindca nu ma intereseaza trecutul meu, pe care il detest! N-am nimic comun cu mine in trecut. Stiti cand incepe viata mea? Acum, cand vorbesc cu dumneavoastra..."
- Se spune ca intelectul e dat omului ca sa cunoasca adevarul. Intelectul e dat omului, dupa parerea mea, nu ca sa cunoasca adevarul, ci ca sa primeasca adevarul. Tot ce teoretic este just este practic necesarmente just. Nu si invers, ca oamenii au practici sinistre in istorie. Am avut revelatia ca in afara de Dumnezeu nu exista adevar. mai multe adeveruri, zic eu, raportate la Dumnezeu, este egal cu nici un adevar. Iar daca adevarul este unul singur, fiind transcendent in esenta, sediul lui nu e nici in stiinta, nici in filozofie, nici in arta. Si cind un filozof, un om de stiinta sau un artist sunt religiosi, atunci ei nu se mai disting de o baba murdara pe picioare care se roaga Maicii Domnului"
- Comunismul e cea mai mare aflare-in-treaba din istoria omenirii. Comunistii au vrut sa ne faca fericiti cu forta: ba, sa fiti fericiti, ca va ia mama dracului! Adica sa mananci bine, sa bei bine, sa dormi bine si la loc comanda! Ca sa constati ca e incapabil comunismul de guvernare, nu trebuie sa ai doctoratul in stiinte sociale. Orice bou vede ca nu e bun. El vede ca ma-sa rabda, nevasta rabda, copiii rabda... vede tot si totul pute. A te opune comunismului inseamna a apara puritatea Codului Penal. Comunistii nu trebuie tratati ca infractori politici. Ei trebuie tratati ca infractori de drept comun. Ca hotii de buzunare, ca talharii, ca violatorii de dame..."
