Romanii au inceput sa se uite crucis la vecinii lor inca din prima jumatate a secolului al XIX-lea, o data cu intrarea societatii romanesti intr-un 'proces de occidentalizare', crede istoricul Lucian Boia. 'Romanii erau un popor ortodox, ca si cele din Balcani, ca si rusii, nu intrau aici motive de discordie. Dupa aceea, o data cu ideologia nationala, in secolul al XIX-lea, ei incep sa nu se simta prea confortabil in aceasta parte a Europei'. Potrivit istoricului, romanii se trezesc inconjurati de popoare cu care nu prea au afinitati si incep sa se orienteze spre Occident, sa se considere o insula latina intr-o mare slava. E momentul in care apar disocieri semnificative intre romani si popoarele din jur'. 'Romanii se simt nedreptatiti de istorie, aruncati in partea aceasta a Europei cu care nu ar avea prea multe in comun. Se petrece o racire a raporturilor cu vecinii, un sentiment de neincredere', sustine istoricul.
Relatii la foc mic
'Cu Ucraina avem probleme inca de pe vremea lui Petru Schiopul si a lui Vasile Lupu, ultimul fiind silit sa-si marite fata cu brutalul si needucatul hatman cazac Timus Hmielnicki', aminteste istoricul Ovidiu Pecican. 'Ucraina a functionat doar citiva ani ca stat independent, incepind din 1918. Dar in aceasta perioada, au incheiat cu noi citeva acorduri, prin care se recunostea granita pe Nistru. Asta a facut ca elita politica de la Bucuresti sa priveasca cu simpatie proiectul national ucrainean, care ar fi impins granitele Rusiei mai spre est', subliniaza istoricul Armand Gosu. 'Pe 1 decembrie 1991, statul ucrainean organizeaza un referendum pentru independenta, dar relatiile dintre ei si noi debuteaza cu stingul. Chiar in timpul referendumului, Parlamentul Romaniei adopta niste hotariri prin care contesta suveranitatea Ucrainei asupra unor teritorii care au apartinut Romaniei in perioada interbelica. E vorba de nordul Bucovinei, de sudul Basarabiei, zona de la nordul gurilor Dunarii. Practic, relatiile dintre Romania si Ucraina dupa 1989 au fost in subsidiar dominate de acest diferend teritorial', sustine istoricul. 'In ajunul summitului NATO de la Madrid, in 1997, cind s-a parafat tratatul bilateral dintre Ucraina si Romania, multe forte politice de la noi, plus mass-media, s-au manifestat impotriva semnarii. De altfel, tratatul a lasat nerezolvate citeva chestiuni: frontiera si delimitarea platoului continental al Marii Negre, inclusiv Insula Serpilor. Noi o asimilam cu o stinca, ei, cu o zona locuita care are drept la ape teritoriale. Implicatiile sint mult mai adinci, fiind vorba despre rezervele de petrol din acea zona a platoului continental. De aceea, relatiile dintre cele doua tari au fost sub un bombardament constant', constata Armand Gosu. In 2004, Ucraina si Romania si-au dus disputa privind Insula Serpilor in fata Comisiei Internationale de Juristi. Recent insa spiritele s-au incins din cauza construirii canalului Bistroe, prin care Ucraina incalca 9 tratate internationale si impotriva caruia Romania s-a pronuntat in repetate rinduri.
Prietenie vesnica
Zoe Petre spune ca, 'in trecut, relatiile cu spatiul bulgar, ortodox si perceput ca persecutat de pagini, au fost chiar protectoare, inclusiv in Razboiul de Independenta din 1877-78', cind numerosi bulgari s-au refugiat in Romania pentru emanciparea de sub turci. Potrivit istoricului, 'stereotipurile reciproc-agresive' au aparut ulterior, pe fondul nationalismelor si al influentei ruse in Bulgaria, existind insa relatii cordiale pina la Razboaiele Balcanice din 1912-1913. 'Faptul ca Romania a primit partea de sud a Dobrogei (Cadrilaterul), precum si sporul de prestigiu astfel dobindit au exacerbat complexele de inferioritate ale Bulgariei, care a participat alaturi de armata germana la ocupatia din 1917-1918, lasind amintiri destul de negre romanilor din sudul tarii', arata Petre. Istoricul Steliu Lambru spune ca iredentismul si revizionismul teritorial a alungat Bulgaria din aliantele de cooperare regionala interbelice cu Romania, iar in al Doilea Razboi Mondial, desi ambele tari s-au alaturat Germaniei, relatiile s-au pastrat reci. Dupa razboi, sub ocupatie rusa, raporturile romano-bulgare 's-au redus la o gesticulatie formala de prietenie vesnica'. Timp de peste un deceniu, cele doua tari s-au facut ca nu vad diferentele care le desparteau: Romania, mai totalitara, si Bulgaria, mai fidela Pactului de la Varsovia. Cu toate acestea, singurul proiect dezvoltat la comun a fost 'Podul prieteniei' la mijlocul anilor 50, legind Giurgiu de Ruse. Relatiile dintre Jivkov si Ceausescu s-au deteriorat insa in anii 80, dar regimul bulgar nu a dat glas principalelor nemultumiri legate de poluarea chimica produsa de Romania. Aceste disensiuni au iesit insa la suprafata dupa 1989, cu acuzatii din ambele parti. In 1991 s-au format comisii mixte pentru a rezolva problema poluarii. Momentele pozitive punctate de Zoe Petre in relatiile dintre cei doi vecini sint conducerea de centru-dreapta, de ambele parti, in 1996-1997, numeroasele consultari in contextul acutizarii conflictelor din Iugoslavia (1998-1999) si trilateralele Romania Bulgaria Turcia, respectiv Grecia. In ultimii doi ani, un spirit excesiv de competitie a adus unele asperitati in relatiile dintre cele doua tari', concluzioneaza Petre, pe fondul integrarii europene.
Poarta utopica spre Occident
Dupa subordonarea bisericeasca sirba asupra romanilor din Banat si Transilvania, in secolul al XVII-lea, si concurenta privind controlarea Banatului in jurul revolutiei maghiare din 1848, Romania s-a angajat in al doilea razboi balcanic alaturi de Serbia, consolidind relatiile dintre cei doi vecini. Insa, 'la sfirsitul razboiului din 1918, sirbii au ocupat tot Banatul, inclusiv partea noastra, cu mandat de la Alianta, pina la fixarea frontierelor. Au lasat o impresie foarte proasta pina astazi, pentru ca duceau un razboi de gherila, de epuizare a rezervelor populatiei', spune istoricul Valeriu Leu. In acelasi timp, continua acesta, la tratatele de pace din 1919-1920, I.C. Bratianu, la rindul sau, a exagerat revendicind intregul Banat. In schimb, 'in perioada celui de-al Doilea Razboi Mondial, cit era Antonescu de Antonescu, refuza participarea la impartirea Iugoslaviei', mai spune Leu. Zoe Petre arata ca la sfirsitul razboiului s-a stirnit conflictul dintre Stalin si Tito, Romania acuzind fervent politica de nealiniere a Iugoslaviei si oferind azil unui numar mare de comunisti iugoslavi ostili lui Tito. Romania refuza experimentele titoiste in materie de pluralism si descentralizare structurala, conform lui Joseph Rotschild. Doar admiratia lui Ceausescu fata de relativa independenta a lui Tito a intensificat cooperarea dintre cele doua tari, continuata si dupa disparitia dictatorului sirb cu 'schimburi de oameni si de idei, inclusiv receptarea emisiunilor de radio si tv, care au transformat Iugoslavia intr-un spatiu aproape utopic de deschidere catre Occident', mai arata istoricul. In plus, Zoe Petre vorbeste despre prietenia dintre Iliescu si Serbia lui Milosevici, cind fostul presedinte a sustinut partea sirba in toate instantele internationale, chiar incalcind embargoul impus de ONU in timpul razboiului din Bosnia. Dupa caderea regimului, in toamna lui 2000, s-au institutionalizat relatiile de sprijin cu fortele democratice din fosta Iugoslavie, administratia Basescu sustinind o larga autonomie in provincia Kosovo. Pe de alta parte, Valeriu Leu vorbeste acum despre o Serbie inegala. 'Romanii au o parere foarte buna despre sirbi, dar punctul acestora de vedere este mult mai nuantat. In vest, in Voivodina, care este o regiune ca Banatul, mai amestecat, se manifesta o toleranta evidenta. Dar in Serbia istorica, cu cit te duci mai spre sud, cu atit intoleranta este mai mare. Cred ca aceasta e si din cauza rolului politic pe care inca il are Biserica Ortodoxa'.
Animozitate si nu prea
'Sub habsburgi, dar mai ales in timpul dualismului austro-ungar, dezvoltarea ideologiilor nationale - care a explodat in relatiile romano-maghiare in timpul revolutiei de la 1848, cind romanii si maghiarii s-au situat pe pozitii ireconciliabil adverse, in ciuda faptului ca luptau in principiu pentru aceleasi drepturi fiecare - a grevat in mare masura atit raporturile din interiorul spatiului transilvan, cit si pe cele dintre Ungaria si Principatele Romane, apoi si Romania. O data cu victoriile Antantei din 1918, romanii din Transilvania, Maramures, Crisana si Banat au decis in Marea Adunare Populara de la Blaj alipirea teritoriilor locuite de ei la Regatul Romaniei. Aceasta decizie a fost legitimata pe plan international prin Tratatul de la Trianon, pe care Ungaria, devenita independenta, dar numai in interiorul hotarelor ei actuale, l-a dezavuat energic inca din momentul incheierii lui, si pe care nu a incetat sa-l considere drept un dictat al marilor puteri victorioase in razboiul mondial. Cu toate ca interventia armata a Romaniei in Ungaria imediat dupa incheierea razboiului a pus capat regimului comunist al lui Bela Kun, fara a aduce vreo atingere teritoriului ungar, chiar si aceasta interventie a fost considerata ca ostila', puncteaza Zoe Petre. In 1956, membrii guvernului maghiar si familiile lor au fost sechestrati in Romania, pina ce sovieticii au facut ordine in tara. In momentul destalinizarii, Gheorghe Gheorghiu-Dej isi justifica colaborarea la reprimarea revolutiei ungare 'insinuind ca acea revolutie incubase un iredentism national maghiar agresiv', victoria ei punind in pericol siguranta Transilvaniei, potrivit lui Joseph Rotschild. In 1982, relatiile sint inrautatite de relatari conform carora minoritatea maghiara din Transilvania este prost tratata de autoritatile romane. Sociologul Istvan Horvath adauga ca 'Ungaria era contrastul pentru Romania comunista in anii 80. In termeni extremi, dorea o revizuire a granitelor. Practic, Ungaria si Romania au fost impinse dupa aceasta de comunitatea internationala sa-si reglementeze relatiile'. Istoricul maghiar Nandor Bardi afirma ca 'largirea legaturilor romano-maghiare intre disidenti (la sfirsitul anilor 80) si intre intelectuali (dupa 1989) a fost de asemenea stopata de evenimentele din 1990 de la Tg.- Mures'. In volumul sau 'Romania - Tara de frontiera a Europei', Lucian Boia atrage atentia asupra unui moment semnificativ recent: 'Raporturile romano-maghiare au fost afectate in anul 2001 de disputa in jurul legii adoptate la Budapesta cu privire la statutul maghiarilor din afara granitelor Ungariei (acordind acestora o suma de avantaje pe teritoriul Ungariei)... guvernul Romaniei a sfirsit prin a accepta statutul, cu pretul unor concesii mai mult formale facute de partea ungara.' (Ionut DULAMITA, Alexandra OLIVOTTO)
Diplomatie proverbiala
Maghiarii despre romani:
Mamaliga nu explodeaza.
I-a lasat cu ochii in soare ca Sf. Pavel pe valahi.
Romanii despre sirbi:
Cal verde si sirb cu minte nu s-a vazut.
Ei vor sa scoata luna din put.
Romanii despre bulgari:
Ce mi-e cap de bulgar, ce mi-e cap de morar.
Bulgarii au luat Tarigradul cu prazul in mina.
Dracul a mai vazut cal verde, porc deocheat si bulgar destept.
Cind ploua la Moscova se deschid umbrelele la Sofia.
Bulgarii despre romani:
Nu sint bune o femeie din Tara Romaneasca, o corabie in Marea Neagra si o judecata la Constantinopol.
Diaspora uitata in vecini
Romanii de linga granita au constituit deseori pricina de cearta intre istorici, dar si motiv de tensiune in relatiile diplomatice.
In urma razboaielor, reimpartirea teritoriului a facut ca o parte dintre autohtoni sa ramina in tarile vecine. Altii s-au deplasat de bunavoie in afara granitelor. Astfel, in 1900, sute de mii de romani traiau in Ungaria, Serbia, Bulgaria si Ucraina. In prezent, numarul lor a ajuns la doar citeva mii in recensamintele oficiale ale tarilor gazda, practicile comuniste de asimilare fortata, prezente si in Romania, reducind drastic rindurile minoritare. Pe de alta parte, unii istorici estimeaza milioane de autohtoni sub acoperire. In spatele nationalismului cu care este strigata istoria de ambele parti ale granitei, comunitatile romanesti formeaza, cel putin geografic, cea mai apropiata parte din diaspora.
Dumitru versus Dimitrov
Romanii din Bulgaria ridica cele mai multe puncte de controversa in trecutul celor doua tari. O mie de romani, alaturi de zece mii de aromani, se gaseau pe listele recensamintului bulgar din 2001. Oficial, la inceputul secolului trecut, numarul lor ajungea la 80.000, scaderea in statistici fiind, de multe ori, drastica. De exemplu, in 1926, la Plevna documentele aratau 14.500 de romani, iar peste sapte ani numarul lor ajungea la 23 de persoane. Un studiu realizat de Monica Budis, cercetator la Institutul de Etnografie si Folclor al Academiei Romane, ofera o parte de explicatie: 'in 1933-1934, incepe politica de bulgarizare a patronimelor. Astfel, Gheorghe (fiul) lui Ion (tatal) al lui Dumitru (bunicul), de exemplu, devine Gheorghe Ionov Dimitrov. Se merge chiar mai departe, unele nume fiind pur si simplu traduse: Florea, Florescu devin Tvetov, Tvetanov sau Tvetcov, Ciobanu sau Pacuraru se transforma in Ovciarov'. Cercetatoarea noteaza ca in aceeasi perioada romanii nu au mai avut dreptul la scoala si slujbe in limba materna, citind adresa nr. 891 din 28 martie 1940, primita de ministrul de Externe, Grigore Gafencu: 'Este interzis tuturor copiilor sa vorbeasca in alta limba afara de bulgara. Romanii minoritari din aceasta regiune nu sint tratati la fel cu conlocuitorii lor bulgari de catre autoritati. Sint comune in care romanii nu pot fi nici paznici de cimp'. In timpul comunismului, ca si in Romania, atitudinea antiminoritara s-a accentuat. 'Liderii comunisti au negat deseori existenta grupurilor minoritare, manipulind datele statistice. In 1985, dupa ultima campanie de asimilare a turcilor, un inalt oficial a declarat Bulgaria stat-natiune, afirmind ca populatia bulgara nu are parti din alte natii', indica un document U.S. Library of Congress.
Ora romaneasca
In 2001, aproape 8.000 de oameni se declarau romani la recensamintul din Ungaria, cu un sfert mai putini decit in 1991. Liderii organizatiilor romanesti sustin insa ca grupul autohton numara 20-25.000 de membri, stabiliti mai ales de-a lungul frontierei de est a vecinilor nostri. Prezenta romanilor in regiunea celor trei Crisuri sau in nord-estul tarii este atestata prin documente inca din veacul al XIII-lea, potrivit Uniunii Culturale a Romanilor din Ungaria. Un val mai mare de autohtoni a ajuns insa aici la sfirsitul secolului 17, iar in 1920 statisticile maghiare indicau 23.700 de romani. Desi mai putini decit in celelalte vecinatati, romanii au avut ora lor de radio si tv pe posturile nationale maghiare, inca din anii 80, pastrindu-si, de asemenea, scoli si biserici in limba materna.
Oficial stau bine
Ucraina puncteaza, oficial, una dintre cele mai mari comunitati de romani stabilite in tarile vecine. 0,3% din populatie sint romani, ceea ce inseamna 140.000, conform recensamintului din 2001. Statul contorizeaza, de altfel, 'vorbitorii de romana', impartiti intre romani si moldoveni, principalele comunitati fiind concentrate in regiunile Cernauti, Odessa si Transcarpatia. In Odessa exista programe de radio si institutii de invatamint in limba romana, dar exista o serie de rapoarte care spun ca drepturile moldovenilor nu sint respectate in totalitate. 'Prin 1998-99, se vorbea despre infiintarea unei universitati multiculturale la Cernauti, ceea ce nu s-a mai intimplat. Toate proiectele care priveau minoritatea romana din Bucovina s-au blocat pe undeva', sustine si Armand Gosu. Romanii de aici fac parte, de altfel, din controversele majore legate de teritoriul Romaniei, Bucovina de Nord. Regiunea a facut parte din voievodatul Moldovei, a fost anexata in 1775 la Austria, a revenit ca parte a Romaniei in 1918, o data cu Unirea, iar dupa al Doilea Razboi Mondial a fost atribuita URSS. Dupa destramarea blocului sovietic, ea a devenit parte din Ucraina, in regiunea Cernauti, o data cu grupurile de romani care traiesc aici.
Cu si fara drepturi
Ministerul Afacerilor Externe din Romania estimeaza numarul romanilor din Serbia intre 300.000 si 1.000.000, grupati in Voivodina (numita si Banatul Sirbesc) si Valea Timocului, iar ultimul lor recensamint noteaza 44.000. Existenta romanilor din cele doua regiuni constituie o alta parte tulbure din istoria comuna. La inceputul secolului, istoricul Gligor Popi numara 80.000 de romani in Voivodina, iar la recensamintul din 1991, comunitatea lor ajungea la 30.000. Ei au fost recunocuti insa ca minoritate, avind dreptul la scoala si presa in limba romana. In Valea Timocului, intre 1846 si 1921 s-au inregistrat, in fiecare an, in jur de 150.000 de romani. In 1948 insa, numarul lor era de 43.400, iar in 1991 scadea la 18.000. Romanii timoceni nu au publicatii sau scoli in limba materna. (Alexandra Badicioiu)
Timisul e gazda buna
Prezenta vecinilor la noi in tara este indicata de recensamintul din 2002 prin 1,4 milioane de maghiari, 61.000 de ucraineni, 22.000 de sirbi si 8.000 de bulgari. Numarul lor este mai mic insa decit in 1992, cea mai mare scadere inregistrindu-se in rindul sirbilor. Cei mai multi maghiari s-au grupat in Harghita si Covasna, unde etnia este, de altfel, majoritara, dar si in Mures, Satu Mare sau Bihor. 80% dintre ucraineni traiesc in Maramures, Suceava si Timis, judetul banatean fiind, de altfel, si resedinta majoritatii sirbilor si bulgarilor.
Cum sa ne spurcam ca intre frati
Stereotipiile dintre romani, bulgari, unguri, sirbi si ucraineni ies la iveala atit in perceptia oamenilor de rind, cit si la niveluri inalte. Istoricul Armand Gosu a fost frapat, in contactele sale cu ziaristii ucraineni si cu oficialii de grad mic, de 'credinta lor ca Romania este un stat revizionist, ca vrea sa rupa teritorii din Ucraina si sa refaca Romania Mare anexind nordul Bucovinei si sudul Basarabiei. Altfel, o imagine clar definitivata despre romani nu au'.
In ceea ce priveste insa vecinii de la sud, avem deja stereotipuri pluristratificate. 'Primul strat este din domeniul agroalimentar zarzavagiiicontra mamaligarilor. Al doilea, mai evoluat, influentat oarecum de ideea europeana de natiune, e din domeniul etnico-genetic si chiar rasial - unii sint dotati de natura cu niste capatini care prelungesc o ceafa lata, semne ale prostiei, iar ceilalti sint calificati drepttigani. Gindire mai adinca decit Dunarea', precizeaza ziaristul bulgar Stilyan Deyanov.
'Romanul crede ca ungurul este un animal politic pe care nu te poti baza. Ca este arogant si isi face simtita superioritatea culturala, dar da dovada de o etica a muncii demna de laudat. In schimb, maghiarii spun despre romani ca sint duplicitari si superstitiosi. Un secui mi-a spus o data ca romanii sint atit de buni incit le poti cere si ochii din cap. O sa ti-i dea, de frica lui Dumnezeu. Cu o mina ti-i da, insa cu alta ti-i fura', spune sociologul Horvath Istvan. In ceea ce priveste sirbii, cel mai putin reprezentati in proverbe, stereotipurile sint ceva mai cordiale. Adrian Cioroianu povesteste ca 'in anii 20, una dintre fetele lui Ferdinand a fost casatorita cu un principe iugoslav, si atunci am inceput sa ne spunem cuscre'. Altfel, 'despre sirbi se spunea ca sint nesabuiti, aprigi la minie si nu judeca inainte de a actiona', afirma Cioroianu. In schimb, romanii sint vazuti de sirbi ca puturosi, neseriosi si vorba-lunga.
Alexandra Olivotto
