Marc Gabriel-Charles Gleyre (2 mai 1806 - 5 mai 1874), artist elvetian. Din 1843 lucreaza in atelierul lui Paul Delaroche, printre elevii sai numarandu-se pictori importanti, precum Claude Monet, Pierre Auguste Renoir, Alfred Sisley, James Abbott McNeill Whistler.
Gleyre si-a pierdut ambii parinti pana la varsta de noua ani, asa ca unul dintre unchi l-a adus la Lyon, pentru a-l inscrie la scoala. Isi va petrece adolescenta la Paris, patru ani de studiu artistic intens, urmati de alti patru in Italia, unde ii cunoaste pe Horace Vernet si Louis-Leopold Robert.
Armean in Smirna
Calatoreste in Grecia, Egipt, Siria. Se imbolnaveste si se intoarce la Lyon o epava din punct de vedere fizic, dar cu suficiente subiecte si experiente pentru o viata intreaga. Dupa ce se pune putin pe picioare pleaca la Paris si isi deschide un mdoest atelier in capitala franceza, incercand sa dea forma ideilor care se formasera de-a lungul anilor. Lucrarea cu care reuseste sa atraga atentia, admiratia si uneori respingerea contemporanilor este o compozitie cu tematica religioasa, "Viziunea apocaliptica a Sf Ioan", trimisa in 1840 la Salon. In 1843 castiga un premiu pentru "Seara", apoi devine tot mai popular in urma realizarii tabloului "Iluzii pierdute". In ciuda acestor promitatoare succes de inceput, Gleyre se decide sa se retraga din viata publica.
Isi va petrece restul vietii in singuratate, total devotat idelaurilor sale artistice, fara sa caute aprecierea publicului sau bogatia. Continua sa lucreze intens, in mare parte compozitii religioase, dar participarile la Salon sau la expozitii sunt exceptii impresionante.
Meticulozitatea cu care lucra facea ca adesea geneza si realizarea unei lucrari sa dureze ani de zile, stadiile intermediare putand fi lasate neatinse pret de un deceniu. Un peisaj pe care toti il vedeau ca terminat si perfect era pentru Gleyre abia la inceput. Rabdarea si puterea de munca au fost influente puternice asupra unor contemporani mai tineri. Cand Delaroche a renuntat sa mai predea in atelierul sau, l-a recomandat ca inlocuitor pe Gleyre. Dupa ezitari, acesta a acceptat sa devina profesor, tinand cursuri bisaptamanale si refuzand orice plata.
Cu toate ca artistul celibatar se retrasese din viata publica, era interesat de politica si un cititor pasionat al ziarelor vremii. Pentru un timp a gazduit in atelierul sau intalnirile unui grup liberal. Avea sa moara in timpul unei vizite la Expozitia Retrospectiva, deschisa pentru exilatii din Alsacia si Lorena, pe 5 mai 1874.
A lasat numeroase compozitii neterminate de mari dimensiuni si un numar impresionant de acuarele si desene.
