Exemplare pentru modul in care s-a aplicat, din birouri, reforma invatamintului universitar la noi au fost procedurile de evaluare a cadrelor universitare.
Heirupismul din domeniu a invrajbit durabil comunitatea universitara valaha. Exista facultati respectabile, ca Artele Plastice sau Muzica, in care numarul de articole publicate anual e irelevant, ca si titlul de doctor in domeniu; ce doctorat sa-ti dai in pictura?
Pictorii sint evaluati in functie de prestigiul expozitiilor la care expun (Bienala de la Venetia, Dokumenta de la Kassel). Muzicienii, in functie de prestigiul concursurilor la care participa si de numarul premiilor.
Umberto Eco s-a amuzat sa-si imagineze motivele pentru care o editura ar respinge publicarea Bibliei, a lui Don Quijote si a lui Proust.
Ca sa i-o iau pe urme, incerc sa-mi imaginez daca Michel Foucault ar fi putut primi vreo catedra universitara in Valahia. Recitind lista lucrarilor sale, constat ca nici una nu i-ar fi adus vreun punctaj in orice facultate din Romania: lucrarile lui nu sint chiar de istorie, fix de sociologie, sau exact de filozofie, sau de structuralism; n-ar fi fost pastrat ca asistent nicaieri, fiindca `vor fi punctate ca relevante numai lucrarile scrise in disciplina la care autorul e titular" : adica, daca predai anatomopatologie, iti vor fi recunoscute si punctate numai lucrarile de anatomopatologie.
Foucault a scris despre balamucuri, puscarii si sexualitate (istoria psihiatriei, istoria penitenciarelor, sexologie, trei discipline departate unele de altele). A luat LSD, s-a batut cu politia, a semnat o petitie privitoare la depenalizarea sexului cu minori. Nici lista de lucrari, nici dosarul penal nu i-ar fi deschis usile vreunei catedre universitare de la noi, prin prisma criteriilor de evaluare in vigoare.
Social Sciences Citation index il pomeneste de doua mii de ori.
La Facultatea de Drept, volumele si articolele publicate nu se pot distinge prin originalitate: nu e nimic remarcabil in a publica un Cod penal adnotat. Un mare profesor de drept e unul care cunoaste alt domeniu : expertiza psihiatrica, expertiza financiara.
Şi profesorii de drept, si cei de la economie sau de la medicina sint avocati, bancheri, chirurgi : veniturile lor extrauniversitare sint mult mai mari decit cele universitare; cercetarea ii intereseaza prea putin, fiindca nu ea decide cine avanseaza si unde si cind.
In domeniul filologiei, folcloristii si dialectologii au acces la mult mai putine fonduri de cercetare, mai putine simpozioane si congrese decit anglistii. Arheologii publica greu, doi, trei ani dupa incheierea sapaturilor. Şantierele sint de dimensiuni si de importanta inegala.
Evaluarea este, foarte adesea, cantitativa si nu calitativa. Ronald Coase si John Nash au primit, in amurgul vietii, Premiul Nobel pentru economie, pentru cite un articol de douazeci de pagini scris in tinerete: daca ar fi facut cariera universitara la noi, cu siguranta respectivele articole n-ar fi contat prea mult.
Un alt motiv de gilceava este indexarea si citarea articolelor, publicarea lor in reviste de prestigiu. Cind Giuseppe Brotzu a izolat, din Cephalosporium, un nou antibiotic, prin 1945, la Universitatea din Cagliari, in Sardinia (izolata si saraca pe atunci), si-a publicat descoperirea in Lavori dell'Instituto d'Igiene di Cagliari. Un confrate de la Oxford i-a cerut alte numere din respectivele anale.
- Pai, publicaram numaru' asta, a raspuns Brotzu : si daca mai descoperim ceva, mai publicam noi unul.
Brotzu nu publicase nici in Nature, nici in Science sau Lancet, nici in alta revista prestigioasa, cu cifra de impact.
Ce este cunoasterea?
In capitolul IV din Micul print, Antoine de Saint-Exupery vorbeste despre un astronom turc, singurul care a vazut asteroidul B-612, si si-a prezentat descoperirea la un Congres international de astronomie, dar nu l-a crezut nimeni, din cauza salvarilor si fesului. `Din fericire pentru asteroidul B-612, Ataturk impuse poporului sau costumul european. Astronomul relua demonstratia in 1920, in costum european, si de asta data toata lumea fu de parerea lui".
La inceputul anilor '80, Barry Marshall si Robin Warren au afirmat ca ulcerul e cauzat de o bacterie (numita ulterior Helicobacter pylori) si se vindeca cu antibiotice. Intr-o lume ideala, parerea lor ar fi fost verificata. In lumea reala nu i-a bagat nimeni in seama: acidul clorhidric din stomac e destul de puternic ca sa dizolve sirma : ce bacterie sa supravietuiasca acolo?
Nici unul dintre autori nu-si daduse doctoratul; unul era simplu rezident. Şi locuiau, of, la Perth, intre canguri, nici la Harvard, nici la Oxford, nici la Stanford. Domnii profesori nu s-au lasat prostiti. Descoperirile le fac profesorii doctori docenti de la Berkeley si de de la Heidelberg, nu felcerii de la Ciorogirla. Nu se fac descoperiri asa, aiurea, la Cagliari, oras de optzeci de mii de locuitori, si la Perth, care e unde-a dus mutul iapa.
Doi amariti de medici rezidenti sa vindece definitiv boala unei zecimi din bolnavii lumii? A Nazareth potest aliquid boni esse?
Domeniile umaniste ca lingvistica si sociologia sint si mai susceptibile de presiunea grupurilor de prestigiu, de establishments, de raporturi de ierarhie si de putere.
Unele sint in lumea stiintifica, altele in cea politica : si ambele ierarhii coopereaza in descurajarea inovatiei si incurajarea conformismului. Exista domenii mai presus de orice banuiala, ca fizica atomica, in care lista coautorilor e mai lunga decit textul articolului.
In marile echipe de cercetare din genetica si biologie moleculara rolul unei persoane sau a alteia intr-un proiect e foarte dificil de delimitat. Exista domenii glamour, pentru care Comunitatea europeana, Phare si alte institutii internationale dau fonduri cu nemiluita (traiul-rudarilor-ursarilor-si-lingurarilor-din-Slobozia; hahambasia in Iasi in secolul XVIII) dupa cum exista domenii pentru care orice finantare este exclusa (documente slave din secolul XV; domnitorii fanarioti; arheologia popoarelor migratoare in Transilvania; filologie rusa).
In Bizant, in veacul VIII, toate mintile se ocupau de teologie dogmatica; in Bucuresti, in 2007, toti umanistii se ocupa de drepturile omului si advocacy. Prioritatile politice sint cele care decid in ce directie curg (sau se scurg) banii, deci ce cercetari sint importante; nu confratii de breasla repartizeaza banii, ci sumbri birocrati europeni.
Asa cum americanii din sudul habotnic al Statelor Unite fac lobby pentru predarea creationismului in scoli, la fel ideologia europeana canalizeaza fondurile de cercetare pe criterii politice; comunicarea, mass-media, relatiile publice, politologia, advocacy-smadvocacy sint incurajate; stiintele fundamentale sint oropsite.
In plus, cercetarea de la noi se face `pe proiecte" conduse de `manageri de proiect" lucru care incurajeaza cercetarile pe termen scurt si cu echipe restrinse.
Moda americana a `proiectului" descurajeaza crearea unor echipe sudate si a proiectelor pe termen lung.
Pe scurt, e aproape imposibila realizarea unei grile uniforme de evaluare a competentei profesorilor universitari si a valorii cercetarii.
Poate ca ea e utila : dar fie ca ea sa se nasca de jos, din aprecierea cercetatorilor unii fata de altii, si nu de sus in jos. Cei care, adulti, reformeaza invatamintul sint cei care, pionieri fiind, treceau babute strada cu forta, ca sa-si indeplineasca planul de fapte bune.
Stimati domni ministri, lasati babuta pe trotuar, daca nu vrea sa traverseze.
