Decorul teatral
Publicatia "Arta si omul", Bucuresti 1934
foto : artline.ro
Decorul teatral impreuna cu costumul si masca actorului compun ilustrarea vizuala a operei dramatice.
Decorul teatral s-a nascut odata cu teatrul cult. Evolutia lui a fost determinata de insasi evolutia tehnicii picturii, si a artei decorative, ca mijloc de exprimare. El a existat chiar inainte ca imaginatia unui poet sau pictor sa-l fi creat.
Acum vreo trei milenii in Grecia, la culesul viilor, in amurgul de toamna, poporul, plin de veselie, se strangea imprejurul altarului si al statuii unui zeu tot atat de vesel ca si poporul - a zeului Dionisos - si sarbatoreau prin cantece si dansuri.
Acest inceput de spectacol teatral avea un decor natural, pe care se profila un fundal negru de padure de cipresi, sau un brau de mare albastra in care se scufunda discul de aur al soarelui, insangerand orizontul.
Pe la anul 600 I.Hr., se pomeneste chiar de un meiteur en scene al acestor spectacole primitive, Arion din Corinth, care aranja un cor de vreo 50 de oameni deghizati in satiri, cu coarne si blana de tap, iar in mici pauze, un poet, povestea viata si faptele zeului.
La aceste spectacole, incepem sa cunoastem deghizarea si costumul. Odata cu aparitia marilor poeti, Sophocle si Eschyl, cand a luat nastere tragedia, pe langa deghizarea actorului a fost creat decorul. Tot Eschyl a introdus masca pentru actor si a fost primul care a predat notiuni de declamatie.
Teatrul antic grec, se deosebea foarte mult prin constructia arhitectonica de teatrul modern. Era descoperit in plin aer si de forma circulara; topograficeste semana cu o cupa. Aceasta forma de cupa trebuia dinainte gasita intr-o valcea naturala, de obicei in apropierea tarmurilor marii.
Terenul fiind stancos, in el incapea sa se taie edificiul, lasandu-sa catre margini banci pentru popor, iar spre centru construindu-se fotolii de marmura catatenilor mai de seama ai tarii.
Amfiteatrul, reprezinta cam doua treimi din cercul edificiului. Fundul cupei, era plan pe o raza de cativa metri, rezervat corului, care se aranja imprejurul unui altar, ce se afla in centru. Cealalta treime de edificiu, era rezervata scenei si intrarilor laterale ale publicului in teatru. Din spatiul rezervat corului, se putea urca in scena prin doua scari laterale.
Scena era foarte mica. Spatele scenei dintr-un inceput, reprezinta un decor si anume fatada unui palat cu trei portaluri, prin care intrau actorii, care se imbracau in cabinele din spate.
La greci n-a existat cortina. Scena lor fiind descoperita si foarte putin adanca, au construit si un decor potrivit si oarecum conventional. Pentru a masca laturile scenei le trebuiau culise. Schimbarea lor, de la un act la altul, neavand cortina, ar fi distrat atentia publicului, asa ca, ei cei dintai au introdus masinaria scenica, si anume, au construit pentru laturi, cate o prizma triunghiulara din lemn. Pe fiecare latura a prizmei era pictat alt decor.
