Viata marelui Zavaidoc reprezinta un mister pentru cei ce isi doresc sa o astearna intr-un capitol de roman, incercarile de a afla cat mai multe fiind de prisos. Marin Teodorescu, alias Zavaidoc, s-a nascut in data de 8 martie 1896 la Pitesti. Tatal sau a fost marele lautar, interpret la vioara si tambal, Tanase Teodorescu. Acesta si-a invatat copiii de mici sa iubeasca muzica lautareasca, luandu-i cu el la nunti si petreceri. Marin mai avea un frate si doua surori. Numele de "scena" - Zavaidoc - l-a primit de la o varsta frageda cand canta si ii inveselea pe ofiterii serviciului militar intre anii 1916 - 1918. Generalul Traian Mosoiu l-a "botezat" astfel, numele provenind de la un regionalism "zavaidoaca", acesta insemnand "neastamparat, nazdravan, fire energica si vesela".
Ramasi orfani, Marin, fratele Vasile si sora Zoe, se indreapta spre capitala unde infiinteaza taraful Fratii Zavaidoc. La scurt timp dupa declansarea Primului Razboi Mondial, cand armata romana suferea infrangeri dure, iar deasupra Bucurestiului “roiau” avioanele militarilor germani, Marin se inroleaza alaturi de Vasile voluntar in armata. Se spune ca pentru a ridica moralul ranitilor si pentru a le mai alina suferinta acestia impreuna cu alti artisti care serveau tarii sustineau programe artistice prin spitale. Dupa razboi Micul Paris reinvie, restaurantele sunt pline, gradinile de vara infloresc, teatrele isi redeschid portile, iar marii artisti eclipseaza totul.
Zavaidoc putea deveni cantaret la opera, multe personalitati din acea vreme il doreau acolo, insa acesta a preferat sa cante in localuri, avea nevoie de bani pentru a-si intretine familia. Pe de alta parte, firea lui era de asa natura incat simtea nevoia sa-i inveseleasca pe altii, sa-i incante si sa-i faca sa uite de griji. A cantat in marile orase ale tarii, dar si in Ungaria, Polonia, Cehoslovacia, Ucraina, Rusia si Franta.
In anul 1919 Zavaidoc s-a aflat alaturi de trupele romane, cand acestea au ocupat Budapesta. La Paris canta in restaurantul lui George Botez, fratele lui Titi Botez, unde este foarte apreciat si unde se bucura de un real succes. Din anul 1925 a inceput sa semneze primele contracte cu mari case de discuri (Columbia, His Master’s Voice, Odeon si Cristal) scotand pe piata disc dupa disc, mari slagare, care i-au adus averi impresionante. Restaurantele bucurestene erau la mare concurenta, se bateau ca marele artist sa cante acolo. In anul 1940 Vasile, fratele si mana dreapta a lui Zavaidoc, moare in urma unui atac cerebral.
Marele lautar era adulat de femei frumoase si bogate, motiv pentru care s-a casatorit abia la varsta de 43 ani si acest lucru probabil ca nu s-ar fi intamplat daca iubita sa Constanta, cu 15 ani mai tanara nu ramasese insarcinata. Primul copil a fost o fetita, care ii poarta numele mamei. Doi ani mai tarziu se naste un baiat, pe care il boteaza Zavaidoc. Lautarul a fost chemat si de Maresalul Antonescu la Odessa sa-i mai inveseleasca subordonatii.
In 1944, Zoe, sora sa, moare in bombardamente, iar resedinta sa este distrusa in totalitate. Ruinat, fara casa, cu 3 copii si cu grija nepoatelor orfane, marele Zavaidoc este rapus de boala, face nefrita, iar ultimele clipe le traieste in chinuri groaznice. Moare in 1945 si este inmormantat la Manastirea Cernica.
Video: ZAVAIDOC - Maria Neichii, Marie:
