Intr-un episod al serialului “Doctor Who” Vincent van Gogh ajunge sa viziteze Musee d’Orsay si sa descopere, intr-un salt peste timp, ca opera sa nu doar ca nu a fost uitata, dar este acum considerat unul dintre cei mai importanti pictori din toate timpurile. Emotia, ochii inlacrimati, uimirea personajului ar fi probabil reale si in cazul adevaratului Vincent van Gogh, care nu si-ar fi imaginat vreodata in timpul vietii ca la un moment dat picturile sale vor fi cunoscute pretutindeni, relativ familiare chiar si celor care nu stiu prea multe despre autor. Dar dintre marii maestrii ai artei acest “artist damnat”, cum avea sa fie prezentat de unii dintre admiratorii sai, a avut parte de o celebritate postuma greu de egalat, in egala masura o confirmare a valorii unui stil care depasea capacitatea de perceptie si intelegere a majoritatii contemporanilor, dar si a faptului ca si in istoria artelor plastice exista o anumita ironie cu note justitiare. Figura lui Vincent van Gogh continua sa fascineze si astazi, la decenii dupa ce opera sa a fost in sfarsit inteleasa, acceptata si adulata asa cum artistul cu destin tragic a visat in scurta sa viata, sursa de inspiratie pentru nenumarate studii, romane, analize si cateva filme, de la clasicul “Lust For Life” din 1954 cu un Kirk Douglas inimitabil in rolul principal la Tim Roth dand viata pictorului in “Vincent si Theo” sau un fragil si aproape de nebunie Vincent vazut de Willem Dafoe. Picturile sale sunt reproduse, imitate, parodiate, apar pe cani, postere, sunt sursa de inspiratie pentru puzzle-uri cu 1000 sau chiar mai multe piese, poti gasi si tricouri, figurine (nu lipseste modelul Funko Pop, unul dintre cele mai reusite din seria dedicata marilor pictori), practic Vincent van Gogh a devenit o figura marcanta in ceea ce se numeste pop-culture.
O revansa tarzie, care l-ar fi amuzat si emotionat poate la fel de mult ca faptul ca in sfarsit un tablou sau macar un desen care ii poarta semnatura ajunge sa fie cumparat, in rarele ocazii cand apare pe piata, pentru sume fabuloase si greu de acceptat de artistul care s-a luptat toata viata cu mizeria si saracia, si care fara sprijinul fratelui sau, Theo van Gogh, nu ar fi ajuns vreodata sa picteze. Si cu atat mai putin sa descopere impresionismul si sa in reinterpreteze in stilul sau, profund personal, plin de vitalitate si culoare in contrast dureros cu demonii tristetii sale. Care aveau sa ii aduca si un final tragic, pe masura biografiei sale, si inca supus controverselor.
In “Vincent asasinat” Marianne Jaegle ofera inca o biografie romantata (probabil ca modelul de referinta ramane si astazi acelasi “Bucuria vietii”, un roman de succes atunci si mai tarziu, desi au mai aparut ulterior si altele) dedicata ultimei parti din viata lui Vincent van Gogh, mai exact cei doi ani finali, cand Vincent s-a luptat din nou cu depresia, nebunia, sentimentul de alteritate si opozitia celorlalti locuitori, dar a si lucrat cu o frenezie uimitoare, fiind episodul cel mai prolific din cariera sa. In doar doi ani va realiza unele dintre cele mai importante picturi, in care apar insa pe langa explozia de culoare si elementele sumbre, notele sinistre, prefigurand un final pe care poate ca il percepea in subconstient ca tot mai apropiat. In definitiv crizele care il adusesera la celebrul episod al urechii taiate, epilepsia, perioadele de absenta si episoadele de furie in care pur si simplu nu se mai putea controla (intr-un astfel de moment l-a atacat pe mult mai puternicul Paul Gauguin) erau o realitate, si una care ii spunea ca nu mai are mult timp pentru a picta, ca fragilitatea sa mentala era o amenintare cat se poate de reala. Marianne Jaegle preia in acest reusit roman o teorie relativ recenta, apartinand unor cercetatori americani ai vietii si operei lui Vincent van Gogh, Steven Naifeh si Gregory White Smith, conform careia moartea pictorului nu a fost o sinucidere, in ciuda sumbrei legende. Asasinat? Accident? O joaca stupida care s-a terminat prost? A incercat Vincent van Gogh sa minta pentru un prieten sau dimpotriva a fost victima geloziei sau a hazardului? Romanul ofera un raspuns, care ii va surprinde pe unii dintre admiratorii artistului, ii va soca pe altii, si demonstreaza ca astfel de momente din istoria artei nu vor duce niciodata lipsa de noi analize si interpretari.
Marianne Jaegle, Vincent asasinat, editura Univers, 2021
