I se mai spune "Ierusalimul Nordului" si "Atena Lituaniei" pentru ca abunda in obiective turistice de valoare din sfera religioasa. Vilnius, pentru ca despre el este vorba, poate fi considerat un taram al resedintelor regale medievale, al muzeelor si al monumentelor de arhitectura si o adevarata citadela a culturii Europene. Orasul Vilnius a preluat functia de capitala a Lituaniei inca din anul 1323, la numai 7 ani de la fondarea sa in timpul principelui Gediminas, indeplinind pana astazi aceasta sarcina importanta.
Pozitia sa excentrica raportata la granitele statului isi gaseste explicatia in dinamica accentuata a teritoriilor detinute de-a lungul timpului. Acest fapt nu a reprezentat niciodata o piedica in calea armonizarii sale si a statului pe care il conduce.
Vilnius nu este doar din punct de vedere administrativ si politic capitala Lituaniei ci si din perspectiva culturala. Cele mai multe obiective sunt concentrate pe malul sudic al raului Neris. La sud de piata centrala a orasului denumita "Katedros aikste" se intinde orasul vechi plin de farmec cu bisericile sale impresionante construite in stil baroc, iar la vest se afla Bulevardul Gedimino, polul principal al activitatilor comerciale si administrative.
In ciuda impresiei de continuitate pe care o avem datorita cladirilor vechi intretinute, Vilnius nu a avut un trecut prea linistit fiind pe rand influentat de rusi, evrei si polonezi. Mozaicul cultural este privit astazi cu apreciere si, mai mult decat atat, este valorificat intens mai ales pe cale turistica. In anul 1994 centrul istoric a fost inscris pe lista patrimoniului mondial UNESCO pentru a i se recunoase valorea si spre a-i oferi protectia si atentia cuvenita.
Cetatea Gediminas construita de fondatorul orasului in sec al XIV-lea a vegheat asezarea multe secole la rand si a servit pe rand ca bastion militar apoi ca inchisoare. In prezent este una dintre cele mai mari atractii turistice din oras datorita amplului proces de restaurare care i-a redat stralucirea.
Splendida Catedrala Vilnius situata in piata centrala a vechiului oras este un alt prilej de mandrie pentru locuitori. Chiar daca piatra de temelie a bisericii a fost pusa in secolul XIII pe locul unui vechi templu pagan, lacasul de cult a suferit de-a lungul timpului mai multe daune, fiind chiar recladita de cateva ori. Ultima incercare majora a fost epoca sovietica, atunci cand cladirea atinsese un grad sporit de degradare. Catedrala Vilnius se aseamana din punct de vedere al arhitecturii mai degraba cu un templu antic grecesc decat cu o biserica crestina si adaposteste un numar mare de lucrari de arta (icoane, fresce).
Biserica Sf. Ana se afla de asemenea pe lista celor mai originale din Europa si a fost construita in secolul al XVI-lea intr-un stil gotic tarziu care-ti taie rasuflarea. Napoleon insusi a fost o victima a farmecului sau, despre care ar fi spus ca si-ar fi dorit sa o poata lua in palma sa la Paris.
Filele negre ale istoriei recente lituaniene scrise in timpul ocupatiei sovietice au capatat forma materiala in cadrul Muzeului Victimelor Genocidului. Colectia tulburatoare de obiecte din acea perioada este adapostita in fostul sediu al KGB-ului. Cei care intrau in conflict cu politica practicata erau arestati, torturati si adesea executati chiar in aceasta cladire.
