Cei care dupa ce au vizitat casa memoriala Victor Hugo din Place des Vosges din Paris, unde a locuit intre 1832-1848, vor dori sa afle ce s-a intamplat in controversata si misterioasa perioada de exil, care a parut pentru scriitor un sir nesfarsit de ani, vor trebui sa calatoreasca pana la Guernsey, locul unde autorul Mizerabililor si-a gasit un binevenit refugiu.
imagine: http://www.theislandwiki.org/index.php/File:HautevilleHseHugoGsy.jpg
Casa Hauteville avea sa fie locuinta lui Hugo si locul unde acesta si-a scris o mare parte dintre capodoperele de maturitate, inclusiv cea mai mare parte din Mizerabilii. Dar este in sine o opera de arta, pentru ca acolo autorul si-a folosit fantezia si imaginatia pentru a o decora si mobila, jucandu-se cu formele si culorile asa cum o facea magistral cu randurile. O destinatie poate mai putin cunoscuta celor nefamiliarizati cu biografia lui Hugo, dar cu atat mai interesanta.
Era in 1841 cand Victor Hugo era in sfarsit ales membru al Academiei Franceze, si se lansase in viata politica tumultoasa a epocii cu aceeasi energie si daruire pe care le folosise in trecut exclusiv in slujba literaturii. Ca pair de France era oficial un conservator pana la ruptura de acestia, si cerea libertatea presei, interzicerea pedepsei cu moartea, educatie gratuita pentru toti copiii, lupta prin discursurile sale impotriva nedreptatii sociale, idei generoase, in spiritul epocii. Insa implicarea in viata politica a unui respectat autor avea sa ii aduca destui adversari, care nu tineau cont prea mult de statutul de scriitor al lui Hugo. Conta prea putin ce a scris si publicat acesta – sau ce avea sa mai scrie – deoarece in arena politica era, in definitiv, un idealist si nimic altceva.
Odata cu lovitura de stat data de Napoleon al III-lea, Victor Hugo se declara deschis un opozant al acestuia, mergand pana la a-l acuza ca a tradat Franta, o pozitie cu totul neasteptata pentru cel care mai ieri era un promotor al unor idealuri mult mai generoase. Nevoit sa-si paraseasca tara, calatoreste un timp, stabilindu-se in octombrie 1855 la Guernsey. Avea sa ramana aici pana in 1870, perioada prolifica pentru scriitor – care va publica si celebrele sale pamflete impotriva lui Napoleon al III-lea – care din mandrie si principiu avea in 1859 sa refuze o gratiere. Pentru Hugo principiile si mai ales cuvantul sau erau cu mult deasupra unor avantaje materiale de moment.
Si chiar departe de tara, dupa cum se vede in fosta sa locuinta, reusise sa isi construiasca un spatiu care il inspira si linistea. Cumparase casa in 1856, la un pret neasteptat de avantajos, pe care il acoperise cu incasarile pentru volumul Les Contemplations, si avea sa ramana o proprietate familiala pana in 1927, cand a fost donata orasului Paris de Jeanne Negreponte, nepoata lui Hugo si de mostenitorii lui Georges Hugo, nepotul sau.
O cladire impresionanta, cu cinci niveluri, in intregime decorata si mobilata dupa gusturile poetului, care a realizat el insusi cele mai multe piese de arta decorativa, dominand elegant si masiv imprejurimile, casa-muzeu isi pastreaza astazi atmosfera si farmecul de epoca. La parter vizitatorii suficient de norocosi pentru a porni in cautarea lui Hugo cel exilat vor gasi peretii infrumusetati cu picturi si tablouri, majoritatea portrete de familie si scene de gen, mobilier masiv pe gustul scriitorului, sculptura si impodobit, un mic hol ce gazduieste colectia de farfurii de faianta (foarte populare in epoca), un urias semineu alb, un amplu vestibul, o neasteptata sala de biliard (cine s-ar fi gandit ca cel care a scris Legenda secolelor avea si astfel de pasiuni), tapiserii, o camera pentru fumat, camera in care familia lua masa, pastrand o neasteptata caldura familiala. Totul este mare, cu numeroase decoratiuni, generos, spatios, foarte departe de vechiul apartament parizian.
La primul etaj familia Hugo isi primea invitatii in salonul rosu, unde predomina aceasta culoare, statuetele de bronz, mobila din lemn, chiar si draperii in aceeasi nuanta, sau in salonul albastru, mai rece si parca marcat de un aer oficial, rezervat, si chiar (aviz bibliofililor) ce s-a pastrat din biblioteca scriitorului. La urmatorul etaj piesa de rezistenta este galeria de stejar, in parte camera de primire, in parte birou de lucru, cu mobilier si decoratiuni din stejar in stilul complicat si opulent adorat de Hugo, si ca o nota de detaliu colectia de carti de poezie, majoritatea semnate fireste de autori francezi, pe care scriitorul a preferat sa le lase aici la revenirea in Franta. Iar la ultimul nivel este refugiul scriitorului, o camera mica, un pat, panouri de lemn pictate de scriitor, pereti si plafon de sticla ce il lasau sa admire imprejurimile si mai ales marea. Dincolo de care era viata cea veche. Era Franta.
Un muzeu interesant mai ales pentru admiratorii lui Hugo in dubla sa ipostaza, de scriitor si om politic, prezentand o etapa cruciala si din pacate prea putin cunoscuta din viata acestuia, o lunga perioada de separare de tara sa si de regasire a unei noi tari, a unui alt spatiu, poate chiar mai primitor. Casa Hauteville este un muzeu ce merita a fi cunoscut si descoperit pas cu pas.
