 Renumit si respectat cercetator, profesor universitar si istoric de arta, Udo Kultermann a fost timp de peste trei decenii profesor la Washington University, si a publicat un numar impresionant de articole de specialitate si peste 30 de carti, multe dintre ele traduse in mai multe tari. Nascut in 1927 , a obtinut doctoratul la Universitatea din Munster si pana la plecarea in Statele Unite, in 1967, a fost si directorul Muzeului de Arta din Leverkusen. Specializat in arhitectura secolului XX, Udo Kultermann a publicat mai multe studii si asupra artei si culturii africane sau a Orientului Mijlociu. Udo Kultermann a murit in 2013, la varsta de 85 de ani.
Renumit si respectat cercetator, profesor universitar si istoric de arta, Udo Kultermann a fost timp de peste trei decenii profesor la Washington University, si a publicat un numar impresionant de articole de specialitate si peste 30 de carti, multe dintre ele traduse in mai multe tari. Nascut in 1927 , a obtinut doctoratul la Universitatea din Munster si pana la plecarea in Statele Unite, in 1967, a fost si directorul Muzeului de Arta din Leverkusen. Specializat in arhitectura secolului XX, Udo Kultermann a publicat mai multe studii si asupra artei si culturii africane sau a Orientului Mijlociu. Udo Kultermann a murit in 2013, la varsta de 85 de ani. Dintre cartile sale cea mai cunoscuta, citata si tradusa in mai multe limbi, inclusiv in limba romana, a fost clasica “Istoria istoriei artei”, un amplu studiu care oferea o sinteza a celor mai importante capitole si momente in acest domeniu. Udo Kultermann incepea de la arta antica si felul in care erau vazuti artistii atunci (dar si cum se scria si se vorbea despre ei) pentru a continua cu schimbarile la nivel de perceptie si intelegere din Italia, rolul jucat de Vasari si ampla sa lucrare, celelalte sinteze si studii ulterioare, trecand prin culturi, perioade si viziuni asupra artei cu usurinta specialistului si pasiunea indragostitului de subiect, ajungand la Winckelmann, Goethe, Hegel sau Jacob Burckhardt, pentru a ajunge in cele din urma in secolul XX si in contemporaneitate.
Foto: source.wustl.edu

 
			 
 
			
 
		
































