In fiecare regiune a Greciei instrumentele traditionale sunt des intalnite, practic in toata tara, nu numai in sate uitate de vreme. Arta fiecarui instrument se transmite de la o generatie la alta, dar instrumentistii surprind nu doar prin pregatirea lor teoretica, dar mai ales prin capacitatea de a improviza si compune noi linii melodice. Instrumentele muzicale traditionale grecesti - klarino (clarinetul), violi (vioara), lavouto (lauta greceasca), defi (asemanator cu tamburina) si uneori santouri (un fel de tambal)/ - toate sunt prezente si astazi. In general un grup traditional de muzicieni are violi, lavouto si santouri.
Interesant este ca fiecare va interpreta o compozitie populara, chiar si una arhicunoscuta, intr-o maniera proprie, improvizand si modificand dupa dorinta. Mai mult, traditia cere ca la sfarsitul unui cantec "seful" formatiei sa inceapa o serie de improvizatii, numite taximia, ca o continuare a cantecului, pentru a nu-i lasa pe dansatorii dezlantuiti sa incetineasca ritmul.
Un grup obisnuit de muzicanti de pe continent are un cantaret la klarino, unul la violi si lavouto. Klarino, clarinetul grecesc, este si cel mai cunoscut instrument popular din Grecia, un clarinet in stil Albert - o versiune mai veche a clarinetului modern. Cu mai putine clape si un ton diferit, ii ajuta pe klaritzides sa cante cu totul altfel decat in alte parti ale Europei sau in America, klarino fiind acordat cel mai adesea in Do. Cei care canta la vioara, violitzides, o fac intr-o maniera specific elena, in functie de regiune, ca si klaritzides.
Lavouto - sau lagouto, laouto - este lauta greceasca. Avand patru coarde din metal, acordate in Do, Sol, Re, La, este principalul instrument de acompaniament in muzica populara greceasca. Este folosit si pentru a sustine partea melodica, mai ales in insula Creta.
Trupele mai vechi, ce tin la traditie, folosesc drept instrumente karamoudza si daouli, folosite inainte de 1830, anul in care clarinetul a inceput sa fie folosit in Grecia. Variatiuni ale celor doua instrumente pot fi intalnite in majoritatea regiunilor din nordul Greciei, dar si in partea de sud sau pe insule. O puternica influenta asupra muzicii folclorice grecesti a venit din partea muzicii bizantine, deloc ciudat intr-o tara unde Biserica Ortodoxa a jucat un rol atat de important.
Karamoudza este un alt instrument foarte popular in Grecia, iar potrivit istoricilor o versiune primitiva a acestui instrument de suflat era folosita inca din perioada Greciei antice. Mai este cunoscut si sub numele de pipiza, zournadi sau zournas, si exista mai multe dimensiuni, de la instrumentele de 10 - 15 cm la cele de aproape 50 de cm, intalnite mai ales in Macedonia.
Daouli este o toba dubla, purtata in general la centura sau prinsa cu o curea de umarul stang. Partea dreapta a tobei emite un sunet mai jos, in timp ce partea stanga are un sunet mai ascutit, fiind folosita cel mai des pielea de capra. Ritmul principal al pieselor este sustinut pe partea dreapta, in timp ce ritmurile si elementele secundare intra pe partea stanga. Daouli mai este cunoscut si sub numele de toumpano, tymbano sau toumbi. Numele vine de la vechiul cuvant grecesc tympano. O astfel de toba dubla are un diametru de 50 cm pana la tobele mari, de un metru, intalnite in nordul tarii.
Dar muzica traditionala greceasca nu ar fi completa, nu ar avea acel sunet specific si inimitabil, fara un anumit instrument : bouzouki. Este un instrument asemanator ca forma unei chitari, fiind insa inspirat la origini de bizantinul tabura si turcescul saz. Cu un ton metalic, puternic, usor de recunoscut, a fost preluat si in Balcani, cu mici modificari, dar ramane emblematic pentru Grecia.
Bouzouki este si principalul instrument al formatiilor care canta muzica rebetiki in porturile si zonele urbane ale Greciei. In trecut numele acestui instrument era trichoro - instrument cu trei coarde, pentru ca in perioada bizantina sa fie numit si tambouras, yiongari, pantouri etc.
Are trei perechi de coarde in versiunea traditionala, dar dupa 1950 a aparut si un bouzouki cu patru perechi de coarde. Alcatuirea unei formatii rebetiki sau taverna s-a schimbat mult de-a lungul timpului, iar in mod obisnuit include una sau doua bouzoukia, un baglamas si o kithara (o versiune de chitara), dar isi pot face aparitia si viori, un acordeon sau chiar un pian. Alte instrumente similare sunt tzouras si baglamas. Tzouras seamana destul de bine cu bouzouki, dar corpul instrumentului este mai mic, in timp ce baglamas este in fapt un bouzouki foarte mic.
Baglamas are o istorie foarte interesanta. Un instrument de dimensiuni mici, usor de transportat, are o tonalitate aparte, iar la inceputul secolului trecut s-a bucurat de o nesperata popularitate printre cei care iubeau muzica greceasca. In afara formatiilor de profesionisti, erau numerosi cei care invatau sa cante la baglamas pentru placerea proprie sau pentru prietenii apropiati.
Foto : bouzouki.com.au ; fropper.com ; oook.info ; paradoxon.gr
