Thomas Pynchon, unul dintre cei mai importanti si apreciati scriitori americani contemporani si unul dintre intemeietorii postmodernismului in literatura este un scriitor complex, considerat de admiratori si critici o legenda vie si o enigma, statut pe care si l-a creat in buna parte prin misterul cu care se inconjoara, in stil Salinger : refuza sa apara in public, refuza interviurile si prefera sa iasa din nou in fata prin publicarea unei carti, mereu o surpriza.
Thomas Pynchon s-a nascut pe 8 mai 1937 in Glen Cove, Long Island, New York, fiind fiul lui Thomas Ruggles Pynchon, Sr. si al lui Katherine Frances Bennett Pynchon. A terminat liceul in 1953 si a inceput cursuri de inginerie la Cornell University, dar la sfarsitul celui de al doilea an a luat o decizie surprinzatoare : a renuntat la scoala pentru a se inrola in Marina americana. Decizia a fost cu atat mai stranie pentru cei care il cunosteau prin faptul ca fusese un elev foarte bun mai ales in liceu : colaborase la ziarul liceului si avusese numai calificative excelente. Se va intoarce la Cornell abia in 1957 pentru a termina cursurile, de aceasta data specialitatea aleasa fiind limba engleza. Reuseste sa publice prima sa povestire in "Cornel Writer" in mai 1959, iar in iunie isi termina studiile. Mai ales in prima parte a vietii majoritatea scrierilor sale vor fi inspirate de viata petrecuta in Marina americana, subiectele fiind intamplari prin care trecuse el sau prieteni apropiati, un rezervor de subiecte aparent inepuizabil.
Perioada petrecuta la Cornell s-a dovedit benefica pentru viitorul scriitor, acesta imprietenindu-se cu Richard Farina - cei doi aveau in comun mai ales admiratia pentru romanul Warlock, scris de Oakley Hall. Pynchon a urmat si cursurile tinute de Vladimiri Nabokov, care pe atunci preda la catedra de literatura. Chiar daca Nabokov nu si-a amintit nimic de Pynchon, sotia scriitorului rus isi amintea de lucrarile de seminar ale acestuia.
La scurt timp dupa absolvire incepe sa lucreze la primul sau roman, iar pentru a se intretine se angajeaza la Boeing, unde scrie documentatia tehnica pentru o serie de proiecte. In 1963 publica romanul "V", care castiga si Premiul Fundatiei William Faulkner pentru cel mai bun roman de debut.
Demisioneaza de la Boeing si isi petrece cateva luni la New York si in Mexic, pentru a se muta in final in California, unde a locuit in perioada anilor '60 si inceputul anilor '70. Incearca sa se inscrie la Facultatea de Matematica a Universitatii din California in 1964, dar dosarul ii este respins. In 1966 colaboreaza pentru prima data cu New York Times, dar pe viitor astfel de initiative vor fi tot mai rare.
Cel de al doilea roman este "Strigarea lotului 49" ( The Crying of Lot 49). Intriga este atat de elaborata si absurda incat si criticii cu vechime au ezitat indelung. Era o carte valoroasa sau o simpla gluma a lui Pynchon ? Intrebarea avea sa ramana fara raspuns pentru mult timp. Publicat in 1966, a primit Premiul Fundatiei Richard and Hilda Rosenthal. Nu a fost uitat nici influenta lui Nabokov, exista mai multe aluzii la romanul "Lolita". In 1968 se numara printre protestatarii fata de un eventual razboi in Vietnam.
Cum publicul se obisnuise cu astfel de aparitii bruste, care dispareau la fel de repede, nimeni nu se astepta la succesul nesperat inregistrat de "Gravity's Rainbow". Publicat in 1973, cel de al treilea roman al lui Pynchon s-a bucurat nu doar de aprecierile criticilor si publicului, ci si de premiul National Book, primit in 1974. Actiunea cartii are loc in Europa, la sfarsitul celui de al doilea razboi mondial, iar Pynchon a reusit ca in cadrul cartii sa reia si sa amplifice multe dintre subiectele primelor sale opere, inclusiv paranoia, conspiratiile. Romanul a facut sa curga rauri de cerneala, interpretari si critici, fiind considerat in cele din urma unul dintre textele definitorii ale postmodernismului american.
"Gravity's Rainbow" a fost propus si pentru Premiul Pulitzer, fiind respins de comitetul de decernare, pentru ca romanul era "de necitit", "exagerat". Ca urmare, in 1975 Pynchon respinge si Medalia William Dean Howells din partea Academiei Americane de Arte si Literatura.
Pynchon incepe sa fie cunoscut pentru respingerea oricarei forme de publicitate. Desi cautat de presa si admiratori, este un singuratic si evita cu inversunare sa fie vazut, fotografiat, nu da interviuri si nu participa la lansari de carte. Incep sa circule zvonuri, multe dintre ele aberante, privind identitatea sa. Sunt in circulatie doar cateva fotografii ale scriitorului, cele mai multe de cand era tanar.
