Un single pe vinil, pe 45 de rotatii, scos in 1956, cu mai putin cunoscuta The Jones Girl si piesa din titlu pe fata B. O prima editie aparuta la marunta casa de discuri Standord, o a doua la Ember, care se va dovedi si cea mai populara. La prima vedere, nepermis de superficiala, ar fi doar un alt disc aparut intr-o perioada de surprinzatoare efervescenta, cand trupele se nasteau si adesea dispareau in anonimat in scurta vreme, cei mai norocosi reusind sa inregistreze o piesa sau mai multe, multumindu-se frecvent cu concertele mai mereu prost platite si departe, foarte departe de beneficiile aduse de industria de mai tarziu. Dar nu intamplator un exemplar din acest single, in stare cat de cat buna, este o piesa de colectie foarte dorita de pasionati, cu un pret pe masura. In the Still of the Nite (grafia aparent neglijenta trebuia sa diferenteze cantecul de mult mai cunoscutul atunci In the Still of the Night al lui Cole Porter), este probabil prima piesa "doo-wop", care a lansat un gen surprinzator de prolific, cu nenumarate piese intrate astazi in categoria "oldies but goldies", si avea sa fie si marele succes pentru The Five Satins. Infiintata cu doi ani in urma in New Haven, Connecticut, The Five Satins era la prima vedere doar o alta formatie, in buna masura sustinuta de Fred Parris, care va trece ca multe alte trupe ale vremii prin destule momente dificile si schimbari de componenta, insa spre deosebire de altele va rezista pret de cateva decenii. Iar piesa care le-a adus marele succes a fost compusa de Parris mai mult in joaca, intr-o lunga noapte de garda pe cand muzicianul era doar un alt militar asteptand ziua in care va pleca in sfarsit acasa. Linia melodica, o buna parte din text, cateva din armonii si mai ales refrenul care va face istorie au aparut atunci, dar piesa va fi inregistrata peste ceva vreme. Si nu intr-un studio costisitor, pentru o formatie practic de amatori ar fi fost absurd de costisitor. In the Still of the Night a fost inregistrata in februarie 1956 in... subsolul Bisericii St. Bernadette din orasul natal al trupei.
O solutie aparent de compromis, dar ieftina, iar rezultatul (ajutat si de acustica spatiului) a fost, pe buna dreptate, remarcabil. Cu ajutorul unui saxofonist care nu facea parte din trupa, dar locuia in cartier si venea adesea la Biserica St. Bernadette (Vinny Mazzetta) trupa a reusit sa termine inregistrarea. Cate "duble" au existat? Cum in acea perioada si pentru un studio mai mult improvizat era imposibil sa editezi banda, fiecare mica greseala insemna sa iei totul de la capat. Sase versiuni, este versiuni oficiala. Mai mult de zece, poate chiar 12, spunea Vinny Mazzetta multi ani mai tarziu, dar rezultatul a fost important. Astazi aici a fost fixata o placuta memoriala, in chiar locul unde The Five Satins au terminat o piesa legendara.
Aparuta ca single, In the Still of the Nite (cum avea sa fie cunoscuta o buna perioada) s-a vandut destul de greu, dar la a doua versiune, cea scoasa de Ember, a devenit un hit. Locul 24 in topul pop, locul 3 in cel R&B, concerte, interviuri, aparitii in ziare si reviste, inceputul unei lungi cariere pentru The Five Satins. Pare amuzant astazi ca in acea perioada compozitorul Fred Parris era din nou in armata, de unde va reveni abia in 1958, asa ca in perioada aceea pentru concerte si recitaluri avea sa fie adus in trupa Bill Baker, care s-a achitat de "obligatie" surprinzator. O piesa clasica, poate primul cantec doo-wop din istorie si intaiul pas dintr-o frumoasa poveste a unui gen muzical altfel.
