Dincolo de efectul estetic ce face din peisaj un cadru fotografic ce pare regizat si infrumusetat - ceea ce nu este adevarat - terasele cu plantatii de orez, sute si sute de parcele, au aparut inainte de toate din ratiuni economice. Intr-un decor accidentat, cu vai si munti scunzi, singura solutie pentru a utiliza din plin suprafata disponibila a fost transformarea zonei in "piramide", trepte dupa trepte cu orez, si rezultatul a fost nu doar o recolta sporita. Cu o diferenta de la un nivel la altul de aproximativ un metru, poate un metru si jumatate, panta a fost folosita inteligent si inspirat, avand inclusiv un sistem de irigatii adaptat regiunii. Imaginea este unica, si in ultimii ani oficialii au organizat nu doar festivaluri in regiune, dar au trecut zona pe lista celor mai interesante obiective turistice. Si totul nu ar fi aparut aici, in Mu Cang Chai, fara traditiile si ingeniozitatea (campurile sunt cultivate in continuare in maniera traditionala) a comunitatii etnicilor Hmong, cei care au creat terasele cu orez de aici. Si chiar daca zona isi pastreaza farmecul natural si ambianta rurala, noul si mai ales interesul pe care l-a starnit printre turisti au facut sa apara aici si hoteluri, si excursii organizate, si ghizi. Intr-un fel, Mu Cang Chai s-a adaptat vremurilor contemporane fara sa isi piarda identitatea.
Foto: placeaholic.com, vietnamcoracle.com
