Intre 27 noiembrie si 3 decembrie, la Chisinau are loc a treia editie a Festivalului National de Teatru din Moldova. Paisprezece spectacole in concurs, patru in Sectiunea Off si un invitat de la Braila ("Visul unei nopti de vara", in regia lui Victor Ioan Frunza). Programul e destul de complicat, se incepe dimineata cu un spectacol pentru copii, la pranz colocvii, in doua dupa-amieze ateliere (primul sustinut de regizorul vienez originar din Romania Tino Geruin), serile - cate doua spectacole. Sustinatorii financiari sunt Ministerul Culturii si Turismului, UNITEM si Primaria Chisinau, iar producator - Teatrul National "Mihai Eminescu". Conducerea teatrului (Ion Grosu, director general, Alexandru Cozub, director artistic) pare hotarata sa tina treaza o asemenea experienta de sinteza cu beneficiile (si poate fara defectele) cunoscute foarte bine si in dreapta Prutului. Festivalul s-a deschis cu spectacolul Nationalului din Chisinau, un exercitiu inteligent si de un comic imaginativ, sprijinit pe modalitatea teatrului in teatru, cu sustinere instrumentala si oferind pentru doi tineri actori (desigur, alaturi de colegii lor) momentul unor performante memorabile: Angela Ciobanu si Chenadie Galca. Cei de la "Ionesco" au venit cu bateriile grele ale cuplului Petru Vutcarau (regie) Matei Visniec (dramaturgie), permitand astfel lui Doinei Severin, lui Veaceslav Sambris si (mai ales, as zice) lui Dumitru Mamei ocazia de a-si manui personajele in folosul unei reale noi descoperiri a acestui text suficient de frecventat ("si cu violoncelul ce facem?"), o descoperire mizand pe o erotica persuasiv desenata, in vederea unui final catastrofic organizat cu simt "managerial", un sfarsit al lumii/al unei lumi ca un sfarsit de noapte de chef cu violoncel. Surpriza cea mai placuta, insa, cu statut de evident eveniment, a fost raspunsul dat maestrului, tot la Teatrul "E. Ionesco", de catre ucenic, Vitalie Drucec, in spectacolul "Oameni ai nimanui" dupa textul lui Dumitru Crudu. Peisajul emigratiei catre o Italie/un Occident care isi contine tragediile, nu mai putin decat spatiul de plecare, e o abordare noua, neincrancenata si de o mare tandrete. Momentele (unele puternic patetice, pe alocuri) sunt continuu deturnate sub semnul manifestului de rapiditatea secventiala, sustinuta deosebit de inspirat de muzica, asa incat eventuale teantatii ale tezei ori telenovelei cad in turbionul existentei asa cum este ea. Toate acestea aranjate coregrafic cu un profesionalism ajungand la matematica scenica de catre Victoria Bucun, alaturi de actorii deosebit de talentati ai acestui teatru-cheie pentru miscarea teatrala romaneasca, in general.
Doru Mares
inchide 
Newsletter
Fii mereu legat de arta.Aboneaza-te la fluxul de stiri despre arta trimise direct pe mail-ul tau de catre artLine.ro
