Dar adevaratul dedesubt al distinctiei lui Ionel Tudor era altul: invidia. Formulata in limbaj privat, aceasta invidie ar suna cam asa: "Cum dracui fac amatorii astia mii de euro fara sa fie niste meseriasi, iar noi, meseriasii, nu mai reusim sa ne umplem de bani. Va spun eu cum: de vina sunt radiourile si televiziunile! Acest "de vina sunt televiziunile", in legatura, de asta data, cu educatia politica a romanilor a putut fi "auzit" si in apelul unor intelectuali pentru sustinerea presedintelui Traian Basescu in presupusa lui batalie impotriva coruptiei.
Aceeasi greseala. In ce consta ea? Televiziunile, posturile de radio si ziarele au un anume public. Nu e de datoria lor sa-i faca educatia. Educatia publicului o face scoala. Acolo e buba daca e vreo buba. Acolo ar trebui intelectualul roman de azi sa vada cauzele dezastrelor de mentalitate din societatea de azi. De ce nu o face? Pentru ca nu ar avea prea mare audienta o dezbatere despre necesitatea unei reforme a invatamantului in directia unor standarde de cultura generala mai inalte. Si, oricum, rezultatele nu s-ar vedea maine. In schimb, un atac impotriva presei va fi mediatizat de presa si va avea succes mediatic imediat.
A-i zice ca stam cu totii confortabil in acelasi proverb: "rade harb de oala sparta". Toti vrem rating, chiar cand injuram rating-ul.
Greseala lui Ionel Tudor - care s-a batut din rasputeri sa elimine posibilitatera ca un anume compozitor amator sa fie omologat prin Eurovision, lasand sa curga aceasta posibilitate pentru alti compozitori amatori - apare ca fiind inspirata de invidie din chiar inutilitatea distinctiei sale intre profesionisti si amatori. Nu explica nimic aceasta distinctie, oricat de corecta ar fi. Nu explic de ce amatorii fac hit-uri, iar meseriasii nu fac. Nu explica de ce amatorii au, azi, succes, iar meseriasii nu au. Televiziunile ii iau in brate pe cei care au succes. De ce au succes?
Potrivit argumentului de mai sus cum ca scoala ar fi cauza cauzelor, nu dam de un raspuns la intrebarea despre succesul comercial al amatorilor. Nici scoala nu poate scoate pe banda rulanta numai fani Bach. Succesul nemeseriasilor din lumea muzicii comerciale de azi vine din faptul, simplu ca buna ziua, ca arta nu e numai meserie, iar uneori nu e meserie deloc. Bacovia, de pilda, e mare poet cu minimum de mestesug. Iar unii avangardisti pur si simplu scot meseria din ecuatie.
Hit-urile de azi fac succesul pe care il fac pentru ca publicul de azi se multumeste cu ceva care nu e nici multa meserie, nici multa arta. Dar e ceva, totusi. Anume ce? Mister. Poti face cate Conservatoare vei vrea sa faci si tot nu vei dezlega misterul. Trebuie sa faci un hit ca sa-l dezlegi.
Asta despre greseala lui Ionel Tudor. Dar noi? Noi suntem mai breji? Nu prea. Cata vreme credem ca intelectualul e cam orice absolvent cu studii superioare, nu suntem mai breji nici noi. Intelectual devine din adjectiv (activitate intelectuala) un substantiv (intelectualii au facut un apel) numai daca domnii din paranteza a doua au reusit sa se identifice cu o cauza ce tine de moralitatea publica ori de binele nostru comun. Daca nu au reusit, raman niste meseriasi, fiecare pe tarlaua lui.
Ca intelectuali, cu totii avem a fi niste amatori mai mult sau mai putin talentati.
