1935; Bucurestii Vechi, Publicat cu prilejul "Lunii Bucurestilor" si cu concursul Primariei Capitalei
Teatrul National din Bucuresti ( vechea cladire )
Teatrul National, situat spre Calea Victoriei, intre strazile Matei Milo si Campineanu, construit intre 1846 si 1852, dupa planurile arhitectului vienez Heft - decoratia interioara este opera germanului Mufldorfer - pe locul ocupat altadata de un edificiu vechi, cunoscut sub numele de "Hanul Campinencii".
Izbutit ca infatisare si avand o linie arhitectonica simpla si decenta, Teatrul National contrasteaza ca si proportii si ca frumusete cu arhitectura uniforma si rece a celor doua uriase care-l incadreaza: Palatul Telefoanelor de o parte si Palatul Societatii Adriatica de cealalta.
Ca institutie culturala, Teatrul National nu este mai vechi decat cladirea insasi care-l adaposteste. La sfarsitul secolului XVIII singurele manifestari teatrale cunoscute la noi erau cele ale saltimbancilor ambulanti numiti de popor comedieni si pehlivani. Gustul de teatru propriu-zis prinde radacini la curtile domnesti, catre sfarsitul epocii fanariotilor.
Domnita Ralu, fata lui Voda Caragia, prilejuieste chiar pe la 1818 cladirea primei Sali de spectacole, care s-a chemat Teatrul de la Cismeaua Rosie (se gasea cam pe locul unde se intalneste Calea Victoriei cu fosta strada a Fantanii, azi General Berthelot). Se juca in limba greceasca.
Primele spectacole in limba romana au avut loc, intai in 1819, apoi in 1828, la scoala de la Sf. Sava, din initiativa si cu concursul lui I. Heliade Radulescu, al lui I. Campineanu si al actorului de meserie Aristia.
Im 1833 se infiinteaza "Societatea Filarmonica", datorita careia ia nastere o scoala de muzica si arta dramatica. In aceste imprejurari teatrul romanesc prospera si reprezentatiile se succed pana in 1837, cand inceteaza. Sunt reluate insa in 1844 cu mai multa ardoare, devenind, prin munca actorului-autor C. Caragially si sprijinul lui Eliade Radulescu, nu numai un pretios prilej de educare a maselor ci si un excelent mijloc de propaganda nationala.
In acest rastimp, spectacolele au avut loc la Cismeaua Rosie, la Scola Sf. Sava si mai ales la Sala Slatineanu. Dar spatiul restrans al acestei din urma sali, care era totusi cea mai buna din ce se putea avea atunci, si numarul tot crescand al spectacolelor, prilejuiesc construirea actualului Teatru National.
Inceput in 1846, sfarsit abia in 1852 si inaugurat in acelasi an, in seara zilei de 31 Decembrie, cu piesa-vodevil "Zoe sau amuo romanesc", tradusa si localizata de Bobescu cu muzica de Wachman, in care rolurile principale erau detinute de Nina Valery si Costache Caragiale.
