| De la începuturile sale, Teatrul Național a fost un mediu cultural unde s-a putut crea o dramaturgie națională, unde publicul românesc a fost familiarizat cu cele mai noi și mai interesante scrieri dramatice universale, unde s-a afirmat întâia școală de regie românească și s-au format generații de mari actori, de dramă și de comedie. Teatrul National din Bucuresti a fost inaugurat în 1852. Apariția Teatrului Național din Bucuresti s-a datorat schimbărilor de ordin social și politic impuse de Revoluția de la 1848. Sala de spectacole, cu o capacitate initial redusă, a trebuit sa fie, in vederea inaugurarii, marita pentru a cuprinde mai multi spectatori. Statutul teatrului a fost stabilit in 1864, când, printr-un Decret al lui Mihail Kogălniceanu "s-a hotărât să se ia pe contul statului si sa devina institutie nationala". Prima lege privind organizarea si administrarea teatrelor din Romania va fi votata de Parlament in 1877, dar țara fiind angrenată în Războiul pentru Independență, fondurile prevăzute nu au fost alocate. Teatrul organizează în această perioadă reprezentații în folosul soldaților răniți și pentru întreținerea spitalelor. În timpul reprezentațiilor, publicul era ținut la curent cu evenimentele de pe front. În 1908 Pompiliu Eliade reglementează organizarea Teatrului Național printr-o noua Lege in pas cu dezvoltarea artei europene. Prin ea se dădea, de asemenea, o importanță deosebită încurajării dramaturgiei române și se puneau bazele colaborării teatrului cu instituțiile fundamentale ale țării, Academia și Universitatea. Teatrul Național devenea astfel un etalon, un punct de referință al culturii române. Istoria Teatrului Național se confunda în mare parte cu istoria dramaturgiei românești. Aici au debutat cei mai importanți dramaturgi, de la clasici până la perioada contemporană. În 1867 la Teatrul Național a fost reprezentată prima operă de seamă din dramaturgia românească, "Răzvan și Vidra" de B.P.Hasdeu. În 1879, cu "O noapte furtunoasa" incepea seria premierelor cu piesele lui I.L.Caragiale. Tot in 1879 încep să fie reprezentate piesele lui Vasile Alecsandri. În 1902 are loc premiera "Vlaicu Vodă" de Alexandru Davila, iar in 1909-1910 se reprezintă pentru prima oară trilogia lui Barbu Ștefănescu Delavrancea. Au urmat dramaturgi români importanți din perioada interbelică: Victor Ion Popa, Camil Petrescu, Victor Eftimiu, Liviu Rebreanu, N.Iorga, Gib Mihaescu, M.Sebastian, George Ciprian, Mihail Sorbul, Anton Holban, A.Kirițescu, G.M. Zamfirescu, Tudor Mușatescu etc. și dramaturgii contemporani: Eugen Ionescu, Mircea Eliade, Horia Lovinescu, Eugen Barbu, I.D.Sarbu, Teodor Mazilu, Paul Anghel, D.R.Popescu și mulți alții. În cei peste 150 de ani de existență, Teatrul Național București a reușit să reprezinte cele mai importante și mai semnificative piese din dramaturgia universală. La inființare, primul său repertoriu cuprindea piese de Voltaire, Moliere, Schiller, Alfieri. În 1861 a fost reprezentat pentru prima oară Shakespeare (Hamlet), în 1895 Ibsen (Rosmersholm), in 1915 Maxim Gorki (Azilul de noapte), în 1919 G.B.Shaw (Candida), în 1921 A. Strindberg (Domnișoara Iulia) și L.N.Tolstoi (Puterea întunericului), în 1923 A.P.Cehov (Pescărușul) etc. La Teatrul Național din București și-au găsit loc pe scenă scrieri de J.Cocteau, T.Williams, E.O Neill, Arthur Miller, Fr. Durrenmatt, Oscar Wilde, F.G. Lorca, A.Camus, Samuel Beckett, Eduardo de Filippo, Ed. Bond, J.Joyce, Ed. Albee, Neil Simon, J.Osborne, Ronald Harwood, Dusan Kovacevic, Kostas Assimakopoulos, William Luce și mulți alții, cele mai multe dintre ele fiind prezentate în premieră pe țară. Actorii Constantin Nottara, Aristizza Romanescu, Grigore Manolescu, Ion Brezeanu, și mai apoi George Calboreanu, Aura Buzescu, Ion Fintesteanu, Alexandru Giugaru, Gr.Vasiliu Birlic, Marcel Anghelescu, Radu Beligan, Silvia Popovici, Gheorghe Cozorici, Carmen Stănescu, Mircea Albulescu, Ovidiu Iuliu Moldovan ca și regizorii Paul Gusty, Soare Z.Soare, Sică Alexandrescu, Ion Șahighian, Alexandru Finți, Horea Popescu, Ion Cojar, Andrei Șerban, Radu Penciulescu, L.Giurchescu, Grigore Gonța etc. sunt nume de prestigiu prezente de-a lungul timpului pe scena acestui teatru. Vechea clădire a Teatrului Național București a fost bombardată la sfârșitul celui de-al doilea război mondial. Din 1973 teatrul funcționează într-un nou local, un edificiu modern, desfăsurat pe o suprafață de 10 000 mp, in centrul capitalei. Intr-o istorie care numara un veac si jumătate de existență, la cârma Teatrului Național s-au aflat numeroase personalități ale scenei și scrisului românesc. Primul dintre cei 44 de directori a fost Costache Caragiale, urmat de Matei Millo, C.A. Rosetti, Costache Dimitriade, Mihail Pascaly, Alexandru Odobescu, Ion Ghica, Constantin Cornescu, Grigore C. Cantacuzino, Constantin I.Stancescu, I.L.Caragiale, Petre Gradisteanu, Scarlat Ghica, Stefan Sihleanu, Alexandru Davila, Pompiliu Eliade, Ion Bacalbasa, George Diamandi, Alexandru Mavrodi, Constantin Radulescu-Motru, Ion Peretz, Victor Eftimiu, Ion Valjan, Corneliu Moldoveanu, Ion Minulescu, Alexandru Hodos, Liviu Rebreanu, Ion Gr.Perieteanu, Paul Prodan, Ion Marin Sadoveanu, Camil Petrescu, Haig Acterian, Nicolae Carandino, Tudor Vianu, Ion Pas, Ioan Popa, Vasile Moldoveanu, Zaharia Stancu, Radu Beligan, Andrei Serban, Fanus Neagu, Ion Cojar, Dinu Săraru. |
inchide 
Newsletter
Fii mereu legat de arta.Aboneaza-te la fluxul de stiri despre arta trimise direct pe mail-ul tau de catre artLine.ro
