Pierre-Auguste Renoir a fost filmat o singura data, in anul 1915, un film ce are cu putin peste trei minute dar este o adevarata comoara pentru cei care au admirat tablourile unui artist care a pictat toata viata cu o bucurie sincera, copilareasca, intensa. Imortalizat pe pelicula pictand (inca mai poate sa tina pensula, desi mana este contorsionata) si fumandu-si tigara cu voluptate si evidenta placere, Renoir este acolo unde a preferat sa isi petreaca cea mai mare parte a vietii, in fata sevaletului, chiar daca de aceasta data nu mai putea sa lucreze in aer liber, ca in tinerete. Cu mai putin de patru ani inainte mortii boala cumplita l-a transformat intr-un infirm. Avea dureri permanente, mainile ii erau bandajate pentru a preveni iritatiile pielii, se deplasa cu ajutorul unui scaun cu rotile, era aproape paralizat, si tinea cu greutate fie si o simpla pensula. S-a spus ca in ultimii ani era nevoie sa i se lege pensula de mana pentru a lucra, dar alti biografi sustin ca e doar o exagerare, si din film se vede ca desi degetele sunt deformate Renoir inca mai poate sa lucreze. Greu, cu eforturi ce par uriase pentru privitor, dar si cu o placere sincera. De altfel intrebat dupa ce boala a inceput sa se manifeste cum de mai poate lucra in ciuda durerilor, Renoir i-ar fi raspuns lui Henri Matisse : ”Durerea trece, dar frumusetea ramane”.
Pictorul se mutase la ferma din Cagnes-sur-Mer, aproape de coasta mediteraneana, inca din anul 1892. Doctorii ii recomandasera pentru a limita durerile si efectele artritei reumatoide un climat mai bland, mai cald, si din fericire Renoir a gasit acest refugiu pe care l-a transformat in ultimul atelier pentru un prolific pictor, pe care nici macar suferinta nu il impiedica sa lucreze. Este adevarat ca in ultimii ani trupul deformat il servea cu dificultate, a fost nevoie sa adapteze unele dintre tehnicile si metodele sale si cel putin cand venea vorba de ingrijirea zilnica era dependent de familie. Dar lucra, lucra in fiecare zi. Iar in 1919, cu putin inainte de moarte, avusese bucuria de a-si vedea lucrarile expuse la Luvru alaturi de maestrii pe care ii adora. Si cu o energie surprinzatoare va realiza o serie de sculpturi cu ajutorul tanarului Richard Guino, care se ocupa de faza manufacturiera, urmarind cu migala indicatiile pictorului pe care mainile nu il mai ajutau aproape deloc.
Foto: wikiart.com
