In pictura impresionista atentia cade pe dinamica produsa de o scena sau un obiect, mai mult decat pe aspectul stabil si conceptual al lucrurilor. In aceasta cheie avea sa ia nastere seria de tablouri cu plopi a lui Claude Monet, in vara si toamna anului 1891. Asa cum indica numele, tema o constituie cativa plopi aflati in prim plan, din apropierea casei sale, langa o mlastina de pe raul Epte.
Inainte ca picturile sa fi fost incheiate, arborii care apartineau comunei Limetz sunt pusi in vazare. Constrans de situatie, dar mai presus de orice dorind sa-si vada munca implinita, Monet a cumparat plopii pentru a nu fi taiati inainte de vreme. Ulterior, pictorul ii va vinde comerciantului de cherestea care ii dorise.
In picturile cu plopi, Monet face totul pentru a varia ritmul si a rupe monotonia impusa oarecum de trunchiurile verticale. In primul rand, este creata iluzia de perspectiva, fiecare arbore fiind, de la stanga la dreapta, mai mare decat cel precedent. In al doilea rand, varfurile formeaza o banda in forma literei “S” ce curge prin aer, impartind compozitia in mai multe sectiuni.
Ca si in cazul celorlate doua serii faimoase, intitulate “Capite de fan” si “Catedrala Rouen”, Monet surprinde plopii in diferite anotimpuri si momente ale zilei. Asadar, chiar daca majoritatea tablourilor au fost realizate din acelasi unghi, fiecare opera este unica si inspira o traire diferita.
_II.jpg)
Sursa foto: wikipedia.org
I. C.
editor artline.ro
