Napoleon Bonaparte
O scrisoare trimisa catre Josephine, cu putin timp inainte de casatoria celor doi din 1796
Paris, decembrie 1795
"Ma trezesc si gandurile imi sunt pline de fiinta ta. Chipul tau si seara pe care am petrecut-o ieri mi-au ravasit simturile. Dulce, neasemuita Josephine, ce efect ciudat ai asupra inimii mele ! Esti suparata ? Te vad uneori trista ? Esti ingrijorata ? Sufletul meu lupta cu durerea si lipsa, si nu exista odihna pentru cel indragostit. Dar ma asteapta chiar mai mult, atunci cand ma desprind de tine si iau de pe buzele tale si din inima mea o iubirea care ma consuma ca o flacara. Noaptea trecuta m-a facut sa inteleg cat de departe este imaginea ta de cea care esti cu adevarat !
Pleci in preajma pranzului. Te voi vedea in trei ore.
Pana atunci, mio dolce amor, o mie de saruturi ; dar nu imi da nici macar unul la randul tau, pentru ca imi prefac sangele in foc de nestins."
Napoleon Bonaparte
Primavara lui 1797
"Pentru Josephine,
Nu te mai iubesc. Dimpotriva, te detest. Esti o scorpie, o femeie perversa si cu adevarat fara minte. Nu imi scrii niciodata, nu iti iubesti sotul. Stii cat de multa placere ii fac scrisorile, dar nu iti faci timp sa ii scrii macar cateva randuri, aruncate pe hartie in cateva minnute ! Atunci cu ce iti ocupi intreaga zi, doamna ? Ce treburi sunt atat de importante incat nu ai timp sa ii scrii iubitului tau ? Ce obligatii ai, care sa dea la o parte iubirea tandra si vesnica pe care i-ai promis-o ? Cine este oare acest nou iubit minunat care nu iti mai lasa nici un moment liber, care iti ocupa zilele si nu te lasa sa iti iubesti sotul ?
Ai grija, Josephine. Intr-o noapte usile vor cadea la pamant si voi fi acolo. De fapt, sunt ingrijorat, iubirea mea, de faptul ca nu am mai primit nici o stire de la tine. Scrie-mi te rog o epistola de patru pagini cu acele cuvinte incantatoare care imi umplu inima cu emotie si bucurie. Sper sa te imbratisez cat mai curand, cand te voi acoperi cu un milion de saruturi, arzand ca soarele la ecuator."
Ludwig van Beethoven
Nu se stie cui a trimis genialul compozitor aceasta scrisoare de dragoste, care a fost gasita printre hartiile sale. Tot ce se stie e ca Beethoven o numea "Iubita lui Nemuritoare". Dar chiar daca biografii nu vor afla poate niciodata identitatea acestei misterioase iubite - cine era, cum s-au cunoscut, cum si daca relatia lor a evoluat -scrisoare prezinta un Beethoven la fel de pasional ca in muzica sa. Unele indicii pot fi gasite in compozitii precum "Sonata Lunii" si in unele pasaje din simfoniile sale, care vorbesc de o iubire care nu s-a materializat niciodata.
"6 Iulie, 1806
Ingerul meu, fiinta mea - doar cateva cuvinte astazi si toate scrise cu creionul tau - abia maine chinurile mele se vor termina definitiv - ce pierdere de timp. De ce aceasta suferinta in adancurile careia vorbeste nevoia - pe care iubirea noastra o poate depasi doar prin sacrificiu, doar prin a nu cere totul - pe care oare o poti schimba fara sa fii cu totul a mea, iar eu cu totul al tau ?
O, Doamne ! Priveste frumusetile naturii de afara si bucura-te ca ceea ce trebuie sa fie si sa se intample - iubirea cere totul si asa este drept - cu mine si cu tine, si doar de asta trebuie sa ne pese. Iar daca vom fi din nou impreuna vei simti aceasta durere tot atat de putin pe cat o voi simti si eu.
Si acum o trecere rapida de la lucrurile sufletesti la cele din exterior. Ne vom revedea cu siguranta ; cu atat mai mult nu iti voi putea impartasi observatiile pe care le-am facut in ultimele zile gandindu-ma la propria mea viata - daca inimile noastre ar fi mereu la fel de apropiate nici nu m-as mai gandi. Inima mea este plina de cuvintele pe care vreau sa ti le spun, si exista clipe cand incep sa cred ca vorbele nu inseamna pana la urma nimic. Ramai a mea, singura mea comoara, tot ceea ce am si sunt iti apartine ; zeii ne vor oferi tot ceea ce ne mai trebuie, astfel incat sa fie cat mai bine pentru noi.
Al tau,
Ludwig"
