Micul sat de langa Padurea Fontainebleau, din nordul Frantei, ar fi ramas doar o asezare tipica pentru acea regiune - linistita, traditionala, inconjurata de campuri, dealuri, paduri. Locuitorii ar fi dus aceeasi viata lipsita de evenimente deosebite, cu micile necazuri si bucurii de fiecare zi, biografii perfect anonime, fara ca satul sa joace un rol important in istoria tarii. Un loc unde nu se intampla nimic si unde se respectau traditiile si ritmul ancestral, se strangea recolta, se organizau petreceri, nunti, se succedau generatii. Poate marele avantaj al regiunii sa fi fost frumusetea naturala, salbatica, intensa, care in special in perioada verii exploda in culori sfasietoare
Camille Corot - Fontainebleau (1832 - 1833)
Tocmai aceasta frumusete, aceasta atmosfera, avea sa puna satul Barbizon pe harta artelor plastice. Dupa 1830 aici au inceput sa vina pictori, de la an la an mai multi, care isi inchiriau camere de la taranii din Barbizon si lucrau toata vara - unii chiar mai mult - in aer liber, asezandu-si sevaletul pe campuri, langa paduri, langa ape. Treptat, sub conducerea si influenta unor artisti precum Theodore Rousseau, Georges Michel, Jean-Francois Miller ori Corot, aici s-a format o comunitate artistica importanta, avand propriul cod de valori, propriile reguli si principii, maestrii sai, promotori si detractori, dar in timp si propriile capodopere. Influentati in mare masura de scenele rurale pictate de Constable, membrii "Scolii de la Barbizon" - denumire sub care comunitatea va intra in istorie - isi doreau sa se rupa de traditia academica si romantica in favoarea unui realism aproape frust, direct. Il descoperisera pe Constable cel mai probabil la expozitia pariziana din 1824, cand lucrarile "rurale" ale acestuia fusesera primite cu entuziasm de tinerii artisti si cu dezgust de criticii conservatori.
Atrasi in special de scenele rurale, de la peisaj la momente din timpul secerisului, traditii, momente aparent anodine ale vietii cotidiene, pictorii Scolii de la Barbizon preferau sa lucreze in aer liber, in natura, in incercarea de a surprinde cat mai bine realitatea. Dar cu toata preocuparea lor pentru realism si autenticitatea expresiei, una dintre caracteristicile scolii era tocmai idealizarea vietii muncitorilor si taranilor, oarecum evitand greutatile si adesea mizeria cotidiana cu care luptau acestia. Scenele rurale, cu personaje surprinse lucrand pamantul, ingrijind vitele, petrecand sunt surprinzatoare prin optimismul si culorile intense. Unii dintre artisti vedeau aici un protest social, altii erau atrasi doar de frumusetea unei vieti simple, traditionale. Colonia a continuat sa atraga noi si noi artisti pana spre 1870, cand forta impresionismului si schimbarile din lumea artistica au dus la sfarsitul perioadei de glorie.
Criticii si galeristii vremii nu s-au dovedit insa tocmai receptivi la noul curent, iar lucrarile artistilor de la Barbizon au fost refuzate la Saloanele oficiale, s-au vandut foarte, foarte greu, la preturi mici. Dar Scoala de la Barbizon avea sa se dovedeasca mai tarziu unul dintre cele mai importante capitole ale artei europene de secol XIX, influentand decisiv impresionismul si arta americana a secolului urmator, iar panzele au devenit tot mai valoroase.
Printre reprezentantii Scolii de la Barbizon s-au numarat Jean-Baptiste-Camille Corot, Theodore Rousseau, Henri-Joseph Harpignies, Jean-Francois Millet, Carl Spitzweg, sa..
Foto : askart.com ; metmuseum.org ; artandaesthetics.wordpress.com
Septembrie 2008
