Cu mult inainte de stralucirea ecranului Chaplin a facut cam orice pentru a se apropia de luminile scenei. A facut parte de la varsta de 10 ani din trupa Eight Lancashire Lads, specializata in... dans cu saboti, o experienta nu foarte placuta pentru el. A lucrat mai tarziu si intr-un mic atelier de jucarii, a fost si un banal lustragiu, mai ales dupa ce tatal isi abandonase practic familia. Abia la 12 ani revine pe scena, cu un rol secundar si repede uitat intr-o adaptare teatrala dupa Sherlock Holmes.
Celebrul sau personaj a aparut mai mult dintr-o joaca. Intr-o zi, pregatindu-se pentru viitorul proiect, Chaplin s-a imbracat in costumul care avea sa devina iconic – bastonul de bambus, palarioara, pantalonii largi, haina prea stramta, pantofi butucanosi, mult prea mari. Era mai mult o gluma, o idee, un experiment, insa succesul personajului a parut sa vina de la sine. Micul Vagabond isi facea astfel intrarea triumfatoare in lumea cinematografiei, declansand o adevarata si frenetica moda a imitatiei, si Chaplin il va juca in filmele sale, de la scurt metraje la marile sale creatii, pentru cea mai mare parte a carierei.
Poate ca astazi filmul din 1921 The Kid nu mai este considerat una dintre reusitele sale, dar atunci Chaplin a fost extaziat de rezultatul final si era sigur ca va fi, cel mai probabil, capodopera sa. Numai ca pana la difuzare actorul si regizorul Chaplin a fost nevoit sa devina contrabandistul Chaplin. Aflat in plin proces de divort cu prima sa sotie, Mildred Harris, si temandu-se ca aceasta va cere inclusiv drepturile asupra filmului – care il costase pe Chaplin 500000 de dolari – a pus la punct un plan ce parea desprins din aventurile personajului sau emblematic. Mai intai a ascuns tot ce filmase in cutii metalice de cafea (peste 120000 de metri de film), le-a adus pe ascuns in Salt Lake City, si a inceput montajul intr-o camera de hotel. Dupa ce prima versiune a fost gata, a reusit sa aduca filmul in New Jersey pentru montajul final, si de fiecare data a calatorit si s-a cazat sub diverse pseudonime, temandu-se ca va fi recunoscut. Din fericire, oricat de bizar, planul a functionat, iar filmul avea sa fie difuzat cu asteptatul succes.
A fost primul actor care a aparut pe coperta celebrei publicatii Time, in numarul din 6 iulie 1925, o premiera care l-a flatat si avea sa fie inceputul unei traditii.
Cand toata lumea era extaziata de filmul sonor, Chaplin a fost unul dintre putinii oponenti ai noii tehnologii. Descriindu-si stilul ca pantomima, a sustinut adesea ca filmul mut era mult mai “artistic” si avea un farmec pe care noile pelicule nu il puteau atinge. In 1936, cand lansa Modern Times, parea ultimul dinozaur al unui stil de a face film ce apartinea unei epoci apuse. Abia in acei ani va ceda tentatiei filmului cu sunet, si va realiza ulterior ceea ce multi vor considera capodopera sa, Dictatorul.
Paradoxal, dar pentru Chaplin cel mai bun film regizar de el nu era nici Dictatorul, nici Modern Times sau City Lights, ci o pelicula practic necunoscuta marelui public, genul de productie pe care nici cei care il admirau poate ca nu o vazusera. Turnat in 1967, A Countess from Hong Kong a fost singurul film color ce ii poarta semnatura, cu Sophia Loren si Marlon Brando in rolurile principale, si un esec usturator de box-office si critica.
Ideea Dictatorului i-a venit lui Chaplin dupa ce un prieten observase o oarecare asemanare fizica intre cei doi. Scenariul s-a nascut treptat, schimbandu-se de mai multe ori in timpul productiei, iar Chaplin s-a pregatit si documentat cu nu o facuse niciodata inainte. A citit cat a putut de mult despre Hitler, a vazut si revazut cu atentie discursurile filmate ale acestuia, convins ca acesta avea sa fie cel mai important film al vietii sale. Prins de ideea care il acaparase, a ignorat inclusiv avertismentele venite din Marea Britanie, unde oficialitatile anuntasera ca vor interzice difuzarea filmului, si s-a implicat total in productie. Filmul a fost lansat, cu impactul cunoscut astazi, si cu umor Chaplin avea sa declare ca si-ar fi dorit enorma sa afle ce parere a avut dictatorul nazist.
A vazut insa Adolf Hitler extraordinarul film al lui Chaplin? Daca pelicula a fost interzisa in toate tarile aflate sub influenta Germaniei naziste, se pare ca Hitler ar fi vazut totusi filmul, si nu o singura data, ci de doua ori. Amuzant astazi este ca The Great Dictator avea sa ramana o pelicula interzisa in Germania pana in 1958.
A fost casatorit de patru ori, iar ultima sotie a fost Oona O'Neill, fiica dramaturgului Eugene O'Neill, care avea atunci 18 ani. Chaplin implinise 54. In ciuda uriasei diferente de varsta si a opozitiei vehemente a familiei viitoarei sotii, a fost cel mai durabil mariaj pentru Chaplin. Cei doi au avut opt copii, unul dintre ei fiind viitoarea actrita Geraldine Chaplin.
Spre deosebire de multi alti imigranti celebri, Chaplin a refuzat cetatenia americana. Fiind acuzat de simpatii comuniste, intr-o veritabila “vanatoare de vrajitoare” avand ca tinta numeroase personalitati din America anilor '50, a preferat sa paraseasca definitiv tara unde isi dobandise celebritatea si sa se stabileasca in Elvetia. Va reveni totusi, o singura data, in 1972, pentru a primi un Oscar onorific, fara sa uite vreo clip cum ajunsese in scurta vreme de la cel mai iubit personaj la unul dintre inamicii publici detestati. Moare aici pe 25 decembrie 1977, la varsta de 88 de ani.
