Rembrandt a fost un prolific pictor de autoportrete, realizand aproximativ 100, dintre care 20 de schite. Opera sa include 600 picturi, 300 gravuri si 2000 de desene.
Astazi este considerat unul dintre marii maestrii ai artei. S-a nascut pe 15 iulie 1606 la Leiden, Olanda, intr-o familie care desi nu se putea lauda cu o avere impresionanta a putut sa ii ofere micului Rembrandt tot ce si-a dorit acesta. Parintii aveau meserii care ii incadrau in clasa de mijloc a vremii : tatal era morar, iar mama era fiica unui brutar.
La varsta de 14 ani, Rembrandt s-a inscris la Scoala Latina din Leiden, dar foarte repede a devenit evident pentru toata lumea ca era destinat sa devina pictor. Parintii au acceptat acest fapt si l-au ajutat sa devina ucenicul lui Jacob van Swannenburgh. Rembrandt a lucrat in atelierul acestuia timp de trei ani, un ragaz suficient pentru a deprinde notiunile de baza ale picturii, pentru ca mai tarziu sa lucreze sub indrumarea lui Pieter Lastman din Amsterdam. Cu ajutorul acestuia a descoperit lucrarile si personalitatea lui Adam Elsheimer, un pictor pasionat de jocurile de clarobscur in compozitiile sale. Acesti doi picturi au jucat un rol important in viata lui Rembrandt, ajutandu-l sa se formeze stilistic.
O alta influenta majora a fost Caravaggio, unul dintre cei mai importanti pictori italieni din perioada sfarsitului Renasterii. Acesta considera ca pasiunea pentru arta a inceput deja sa slabeasca in Italia, ca artele sunt de-a dreptul invadate de o lipsa de viata si idei, sustinuta de o structura rigida si tehnici repetitive si lipsite de interes. Caravaggio isi dorea mai mult realism in tablourile sale, asa ca in locul temelor clasice preferate in Italia - in principal teme religioase sau mitologice - a ales ca modele cetatenii italieni obisnuiti, urmarind ca in compozitiile sale sa reprezinte cat mai bine miscarea si texturile si mai ales lumina, care facea ca in functie de umbre tabloul sa para de fiecare data altfel. Acest aspect a fost o descoperire importanta pentru pictura secolului XVII, fiind des utilizat si de alti pictori. Efectul pe care tehnicile lui Caravaggio l-au avut asupra lui Lastman si Elsheimer este vizibil si in stilul lui Rembrandt.
Dupa terminarea uceniciei sub indrumarea lui Lastman, Rembrandt s-a intors in Leiden si a inceput sa picteze singur, dorind sa devina in scurt timp cunoscut ca un tanar artist dornic de inovatii. Succesul a venit destul de repede, treptat reputatia sa crestea, iar tablourile erau tot mai cautate.
Saskia
Cei mai bogati au inceput sa apeleze la el pentru numeroase portrete, iar Rembrandt accepta aproape orice comanda, atat pentru bani si celebritate, cat si pentru a exersa in permanenta.
Cum majoritatea comenzilor veneau din Amsterdam, la sfarsitul lui 1631 Rembrandt s-a decis ca ar fi mai bine sa se mute in acest oras, in care isi putea gasi mai usor clienti, mai ales printre negustori. La inceput a locuit impreuna cu un prieten, Hendrijke van Uhlenburgh, pentru ca in 1634 sa o intalneasca pe Saskia, femeia de care se va indragosti si cu care se va casatori, ea fiind modelul in numeroase tablouri ale maestrului. A fost doar inceputul unei perioade in care se va bucura de succes si o imensa popularitate printre pasionatii de arta si nu in ultimul rand va fi cu adevarat fericit.
Saskia as Flora
In 1632 Asociatia Chirurgilor din Amsterdarm i-a facut o comanda care l-a entuziasmat pe Rembrandt : sa reprezinte o lectie de anatomie sustinuta de unul dintre cei mai importanta chirurgi ai epocii, Dr. Tulp. Astfel de comenzi erau obisnuite in epoca, dar maniera in care Rembrandt a realizat comanda si mai ales celebritatea doctorului Tulp au transformat tabloul in principalul subiect de discutie al celor din Amsterdam pentru o buna bucata de timp.
Rembrandt a primit mai multe comenzi si de la alte persoane, cea mai importanta fiind cea primita de la Frederik Henry Staatholder, print al Olandei, care i-a cerut artistului sa realizeze o serie de tablouri. In aceasta perioada Rembrandt incepe sa picteze si peisaje, majoritatea fiind scene olandeze, cu mori, poduri, cascade, ruine si campuri, figurile umane fiind prezente in unele compozitii.
In 1642 Rembrandt a terminat tabloul "The Night Watch", o comanda a Garzii Civice din Amsterdam si una dintre cele mai cunoscute creatii ale artistului. Compozitia ar fi trebuit sa prezinte mai multe garzi care patruleaza sub conducerea capitanului lor, Frans Banning Cocq, dar in final rezultatul nu a fost chiar cel asteptat. Spre nemultumirea celor care facusera comanda, cei mai multi dintre paznici sunt invaluiti in penumbra si par mai curand sa aiba acelasi rang cu Frans Banning Cocq, pe care mai curand il inconjoara decat sa-l urmeze. Ce era cel mai grav, din cauza jocurilor de umbre si lumini unul dintre cei pictati parea sa aiba figura unui clovn. Din fericire criticii au fost entuziasmati de rezultat, ceea ce a aplanat un scandal care se anunta imens, iar artistul si-a primit banii promisi. Dar din acest an a inceput si o lunga perioada de ghinion pentru Rembrandt.
In 1642 sotia sa a murit, lasandu-l pe Rembrandt sa aiba grija de copilul lor, Titus, in varsta de doar un an. Artistul a gasit repede o doica, Geertghe Dirck, despre care se spune ca a fost si iubita lui si care peste putin timp avea sa fie internata intr-un azil de nebuni. Rembrandt a gasit o alta doica, pe Hendrickje Stoffels, care avea la randul ei sa devina iubita artistului. Intreaga poveste a starnit un imens scandal in Olanda profund marcata de calvinism. Prima care a avut de suferit a fost chiar Stoffels, careia i s-a interzis sa mai participe la slujbele bisericesti. Dar nici Rembrandt nu a fost exceptat de necazuri : datorita proastei administrari si a comenzilor tot mai putine, s-a trezit in scurt timp ca are mari probleme financiare si ca nu mai are timp sa onoreze chiar si putinele comenzi pe care le mai avea.
In 1556 artistul s-a declarat falit, asa ca locuinta si tablourile sale au fost vandute la licitatie, pentru a acoperi datoriile impresionante. Pentru ca in acel moment Olanda era in dispute cu Portugalia si se zvonea ca urmeaza si o disputa cu Spania, suma stransa la licitatie a fost cu mult sub asteptarile artistului si mai ales ale creditorilor.
Timpul a trecut si pentru a evita astfel de situatii Rembrandt a luat o decizie surprinzatoare, semnand un contract cu fiul si apropiata sa, prin care acestia se ocupau de aspectele materiale ale familiei. Titus si Hendrickje au devenit astfel dealeri pentru lucrarile artistului. Acesta a continuat sa picteze chiar daca avea tot mai putine comenzi, iar societatea din Amsterdam il tinea la distanta. Cu toate aceste probleme, in ultimii ani ai vietii sale a realizat unele dintre cele mai cunoscute opere ale sale.
In 1616 l-a pictat pe Jan Six, dar si pe Homer, apoi pe Alexandru cel Mare si Aristotel. Cea mai importanta comanda din acei ani a fost decorarea Primariei din Amsterdam, pe care nu avea sa o termine niciodata. Un tablou neterminat destinat institutiei purta titlul de Conspiracy of Julius Civilis si a ramas neterminat. Artistul a murit pe 4 octombrie 1669, dupa ce ii pierduse si pe Titus si pe Hendrickje. I-a supravietuit doar Cornelia, fata pe care o avea din relatia cu Hendrickje. In atelierul lui a ramas lucrarea neterminata "Simeon in the Temple"
