Doua gemene ajung sa se urasca, desi erau cele mai bune prietene, iar satul in care s-au nascut parea mai curand cadrul unui basm decat al unui cosmar. Cum ai putea sa inveti cu adevarat ce inseamna sa ierti, sa iubesti, sa te sacrifici pentru cel de langa tine atunci cand esti un bancher bogat, care a avut mereu tot ce si-a dorit si nu a fost infrant niciodata? De ce mama victimei unui temut ucigas in serie vine in fiecare saptamana la vorbitorul inchisorii pentru a-l vedea pe cel care i-a distrus viata? Poti sa regasesti farmecul si inocenta copilariei cand ai trait peste 90 de ani si te imprietenesti cu una dintre fetitele care locuiesc in apropiere de tine? Sunt patru nuvele ce poarta semnatura lui Eric-Emmanuel Schmitt, care si de aceasta data reuseste sa demonstreze ca a fost si ramane un maestru, un original si mai ales un mare povestitor, ca stie ce intrebari sa ofere viitorului cititor si mai ales cum sa il ghideze pe acesta pana in punctul in care un raspuns vine de la sine. Cat de importanta mai este vinovatia in zilele noastre? Cat mai stim sa iertam, sa acceptam sa ii iertam pe ceilalti sau sa reusim sa ne facem iertati? Prozatorul stie sa construiasca intr-un spatiu narativ relativ restrans de fiecare data o poveste care te prinde, te cucereste, chiar te captiveaza, iar personajele sale sunt trasate in tuse sigure, stapanite, suficiente si descriptive. Si ca de fiecare data Schmitt stie sa ramana cuceritor si atat de uman.
Eric-Emmanuel Schmitt, Razbunarea iertarii, Humanitas Fiction, 2019
