In total, in cadrul primei expozitii impresioniste au fost expuse 165 de lucrari, printre care cinci picturi in ulei si sapte pasteluri de Monet, patru uleiuri, doua pasteluri si trei acuarele de Morisot, sase lucrari in ulei si un pastel de Renoir. Degas expunea 10 compozitii, Pissarro cinci, in timp ce Cezanne si Guillaumin cate trei. Multe dintre celelalte opere apartineau unor artisti ce nu faceau parte din grupul "fondator" al "impresionistilor", ci fusesera invitati de acestia sa expuna.
Expozitia organizata de Societe Anonime des Artistes a avut loc in 1874, intre 15 aprilie si 15 mai, in fostul atelier al fotografului Nadar, aflat la nr 35 pe Boulevard des Capucines din Paris. Nadar se dovedise un sustinator si admirator al celor care dupa aceasta expozitie aveau sa capete numele - la inceput peiorativ - de impresionisti, care s-a transformat in urmatoarele decenii intr-o marca nobila. Atunci insa artistii erau la inceput si doreau sa ofere publicului un alt fel de a face arta, o alta viziune, un alt stil.
Claude Monet - Barci parasind portul, Le Havre (1874)
In expozitia ai carei pereti fusesera acoperiti cu rosu, culoarea preferata a lui Nadar, se putea intra contra unei taxe de doar un franc, in timp ce catalogul costa 50 de centime. Nu era prea mult, dar nici prea putin pentru cei mai saraci. Spre deosebire de alte expozitii pretentioase, manifestarea celor respinsi in repetate randuri la saloanele oficiale era dechisa ata in timpul zilei, cat si de la ora 20 la 22, in fiecare seara. Un omagiu adus maselor, arta pentru cei multi care erau nevoiti sa lucreze in timpul zilei. Organizatorii sperau ca astfel vor atrage si mai multi curiosi, ceea ce totusi nu s-a intamplat.
Scapand de constrangerile si regulile sufocante ale Saloanelor oficiale, artistii aveau libertatea de a expune cele mai bune lucrari, fiecare avand dreptul de a prezenta doua lucrari, dar nu era o regula respectata cu strictete. Puteau participa doar membrii Societatii Anonime a Artistilor, iar pentru a te inscrie trebuia sa platesti o taxa anuala de 60 de franci. Toti membrii aveau drepturi egale, iar lucrarile erau selectate de un comitet de 15 persoane. O alta regula, prezenta de la prima expozitie impresionista, era ca 10 la suta din pretul de vanzare revenea organizatorilor, pentru a acoperi cheltuielile. Lucrarile selectate au fost asezate in ordinea aflabetica a numelor artistilor, in functie de marime, pe cel mult doua randuri - chiar daca spatiul nu era prea generos. Ca o anecdota, majoritatea tablourilor au fost puse pe peretii expozitiei chiar de Renoir, care si-a asumat cu umor rolul de muncitor.
Paul Cezanne, Casa spanzuratului (1873)
In prima zi expozitia a fost vizitata de 175 de persoane, iar pe 15 mai au mai venit doar 54, in total numarul vizitatorilor depasind 3500. Nu era rau, nu era nici foarte bine, dar marea problema a artistilor a fost numarul mic de vanzari. Este adevarat ca si preturile fusesera de-a dreptul scandaloase. Pissarro si Monet cerusera cate o mie de franci pentru un tablou. Singurul care vanduse la un asemenea pret se dovedise a fi Sisley, care gasise un cumparator pentru un peisaj. Potrivit estimarilor, vanzarile nu au depasit 3500 de franci, o suma totusi modesta pentru o expozitie care va intra in istoria artelor plastice. Degas nu a vandut nimic, nici Morisot, nici Boudin.
Eugene Boudin - Rivage de Portrieux (1874)
Marele castig nu a fost cel material insa, ci atentia de care s-a bucurat expozitia din partea presei. Spre surprinderea multora, expozitia a avut parte in general de critici favorabile, chiar daca nu atat de entuziaste pe cat si-ar fi dorit participantii. Dintre toate articolele, istoria a retinut mai ales cel semnat de Louis Leroy, un temut jurnalist si cronicar al vremii, intitulat "Expozitia impresionistilor". Incercand practic sa desfiinteze expozitia, convins ca lucrarile sunt urate, lipsite de valoare si simt artistic, Leroy lansa un termen care a facut istorie - impresionist. Preluat cu entuziasm de membrii Societatii Anonime, avea sa fie folosit ca un titlu de noblete, dand nastere unui curent artistic de prima importanta. Dar, dupa destramarea gruparii, nu putini au fost cei care l-au folosit din nou in sens negativ, iar sintagma "picteaza ca un impresionist" a fost nu o data o jignire cumplita.
Foto : impressionist-art-gallery.com ; artchive.com
Septembrie 2008
