Pastrat astazi la National Gallery din Londra, acest portret pictat in ulei este categoric una dintre cele mai reusite creatii ale artistului renascentist care de altfel si-a lasat semnatura in cadrul compozitiei pe micul cartonas din partea de jos a ramei, un elegant "Ioannes Bellinus", in perfecta armonie cu echilibrul si eleganta potrivite unei astfel de lucrari. Pentru ca nu era o simpla reprezentare a unei personalitati a vremii, Leonardo Loredan, om care avea sa fie ales Doge al Venetiei in 1501 si isi va pastra de altfel functia pana in 1521, ci era gandit de la bun inceput ca un portret oficial, o efigie picturala a acestuia, si cel putin teoretic Bellini ar fi fost in consecinta fortat sa respecte anumite norme si reguli mai mult decat rigide. Dogele se conformeaza cel putin la prima vedere traditiei. Poarta vesminte si accesorii scumpe, pe cap nu putea lipsi cornul ducal de ceremonie, iar pe piept se pot vedea nasturii mari, dupa moda vremii, ce par mai curand un sirag de matanii bizare sau de podoabe. Interesanta este insa expresia faciala, destinsa, relaxata, lipsita de morga si crisparea pe care ar fi presupus-o imortalizarea unui conducator atat de important. Dogele pare ca isi retine un zambet, si paradoxal la prima vedere nu este pictat din profil, cum ar fi presupus cutuma si cum l-am fi regasit pe o eventuala medalie, ci mai liber, semi-frontal, ca si cand Bellini ar fi fost mai mult decat un simplu pictor, ar fi fost un amic, o companie placuta in prezenta caruia si Dogele este senin, calm, bucuros.
Detaliile vestimentare - fascinante nu doar pentru privitor dar mai ales pentru cei pasionati de moda vremii si de istoricii interesati de lumea venetiana de atunci - palesc insa in fata figurii Dogelui, idealizata fara a deveni artificiala, cu o carnatie care uluieste si astazi prin finete si cromatica, impresia de ansamblu ramanand cea de noblete naturala, fireasca, putere cucerita prin propria natura si nu prin aranjamente de culise, in viziunea lui Belllini conducatorul este cel care merita sa conduca destinele Venetiei. Asa cum avea sa o faca pret de doua decenii. Si poate ca cei mai superstitiosi care cunosteau lucrarea vor fi vazute in eleganta si frumusetea acestui portret un semn de bun augur.
