Cand a ajuns Pieter de Hooch (1629-1684) in Delft, orasul care devenea de un an la altul un centru artistic si cultural de prima importanta? Biografii artistului spun ca undeva prin 1652, dupa ce studiase, lucrase si traise in Rotterdam, Amsterdam, Haarlem, Pieter de Hooch se muta in Delft, undeva prin vara. Un pictor despre care se stiu din pacate prea putine, avea sa ramana in memoria iubitorilor de arta pentru scenele sale domestice, intime, dominate de o lumina calda, placuta, reconfortanta, cu o atentie deosebita acordata arhitecturii cadrului, de la liniile delicate si sigure ale cladirilor la micile imperfectiuni (o caramida sparta, o parte de tencuiala cazuta), decoruri in care personajele sunt surprinse uneori in miscare, alteori meditand, odihnindu-se, visand. Printre contemporanii sai Pieter de Hooch avea destul de repede sa se faca repede remarcat prin scenele sale pe gustul epocii, si prin 1655 era unul dintre cei mai respectati membrii ai Ghildei Sfantul Luca din Delft. Se va si casatori destul de repede, in 1654, cu Jannetje van der Burch, si cuplul va avea nu mai putin de sapte copii. Printre lucrarile sale cele mai cunoscute se gaseste si aceasta compozitie numita "Curtea unei case din Delft", realizata in 1658 si semnata de artist cu initialele sale, o pictura in ulei pe care ulterior criticii o vor considera definitorie pentru acea perioada din viata lui Pieter de Hooch. Tabloul in ulei avea sa fie cumparat in 1825 de Robert Peel, vandut mai departe de fiul acestuia (alaturi de celelalte lucrari de arta din colectia tatalui) ajungand in cele din urma la National Gallery din Londra.
O compozitie in maniera foarte apreciata in epoca, Curtea unei case din Delft - mai exista o alta pictura cu aceeasi compozitie arhitecturala, inspirata de un spatiu cat se poate de real - este creatia unui artist matur, sigur pe sine, avand deja un renume care ii oferea o anumita libertate a temei si a tehnicilor. Pasionat de scenele surprinse din viata cotidiana a olandezilor, Pieter de Hooch reusea aici un cadru scaldat intr-o lumina delicata, curata, impresia generala fiind de liniste, intimitate, familiaritate. Ca in multe alte lucrari in prim-plan nu vor fi personajele ci cadrul arhitectural, minutios redat, de o eleganta si o surprinzatoare curatenie firesti pentru o locuinta dintr-un oras tot mai bogat si mai dezvoltat. Liniile sunt clare, definite, profilele de o gratie a constructiei care demonstra importanta unei locuinte bine facute, dupa gustul vremii si pastrata mereu cat mai ordonat. Chiar si micile imperfectiuni din partea dreapta a compozitiei, unde peretele de caramida are o pata, se incadreaza in ansamblu fara sa il tulbure sau sa il strice. Galeata, matura abandonata dupa ce a maturat curtea interioara, usa din lemn, arcada si placa de deasupra ei, totul este intr-un surprinzator si gratios echilibru. Iar familia este sugerata prin atmosfera generala si prezentata direct prin femeia din platul drept, tinand de mana o fetita care o priveste cu adoratie, cu iubire si incredere, in vreme ce se indreapta spre curtea pavata.
Aceeasi curte apare intr-o lucrare tot din 1658, dar de aceasta data planul este mai apropiat privitorului, iar in partea dreapta a fost asezata o masa, sub o bolta de vita de vie, la care doi barbati beau si fumeaza, in vreme ce langa ei o femeie este surprinsa in picioare, vorbind. O fetita se joaca fericita cu un caine chiar la intrarea sub arcada, deasupra acesteia pastrandu-se si placa de marmura.
